Decizia nr. 887/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, în data de 08 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. solicitând: I. rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. Iași, str. x. jud. Iași, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Iași, jud. Iași, autentificat prin încheierea nr. 2492/25.03.2021 de către Biroul notarului C. și completat prin actul adițional nr. x autentificat de același birou notarial; II. obligarea pârâtei B. să-i restituie suma de 8.700 euro, reprezentând avansul primit cu ocazia încheierii antecontractului, precum și daune interese în cuantum de 8.700 euro, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă și integrală a sumelor; III. obligarea pârâtei B. să-i restituie prestațiile efectuate în baza acestui antecontract și pentru perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, în cuantum de 1.640,67 RON; IV. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 de RON, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1531, art. 1533, art. 1535, art. 1548 și art. 1549- art. 1554 C. civ.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1105 din 06 mai 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.. A dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 martie 2021 de D. - societate profesională notarială, încheiat între reclamantul A., în calitate de promitent-cumpărător și pârâta B., în calitate de promitent-vânzător, având ca obiect imobilul apartament nr. x situat în mun. Iași, str. x, jud. Iași. A repus părțile în situația anterioară încheierii contractului prin obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a avansului în cuantum de 8700 euro (echivalent în RON la data plății). A obligat pârâta la plata către reclamant a daunelor interese în cuantum de 8700 euro (echivalent în RON la data plății). A respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 11300,92 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de apărător în cuantum de 3000 RON și taxă judiciară de timbru în valoare de 8300,92 RON.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 302/2023 din 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta B., împotriva sentinței civile nr. 1105 din 6 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, pe care a păstrat-o. A fost obligată apelanta la plata către intimat a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cererea de recurs Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în prezenta cauză. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată. În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că soluția instanței de admitere a capătului de cerere privind acordarea daunelor-interese în valoare de 8700 euro este neîntemeiată, întrucât aceasta nu a avut nicio culpă relativă la imposibilitatea de perfectare a contractului. A mai arătat că a efectuat toate demersurile necesare pentru perfectarea contractului, iar faptul că nu s-a reușit încheierea contractului nu i se poate imputa, raționamentul instanței de apel fiind greșit. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac, susținând că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză În 6 octombrie 2023, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, a nefondat. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, în raport cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin adresa emisă de instanță în data de 8 septembrie 2023 (aflată la fila x) și comunicată în 14 septembrie 2023, potrivit procesului-verbal de înmânare de la dosar, recurentei i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 945,45 RON. Totodată, i s-a pus în vedere recurentei că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Întrucât recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului. De altfel, se reține și că recursul dedus judecății nu cuprinde critici, care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia recurată s-a constatat că apelanta-pârâtă a criticat numai soluția dată capătului de cerere privind plata daunelor interese în cuantum de 8700 euro, iar contrar poziției apelantei, instața de apel a reținut că odată ce prima instanță dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.03.2021 de către BNP C., având ca fundament tocmai neexecutarea culpabilă a obligației apelantei promitent-cumpărător de a transmite, la termenul convenit, proprietatea asupra imobilului liber de orice sarcini ori litigii, cu cheltuielile aferente achitate la zi, apelanta nu ar putea pretinde cu succes că nu ar fi întemeiată cererea reclamantului privind plata de daune-interese în cuantumul convenit prin inserarea clauzei penale în antecontract, pentru același argument, al lipsei de culpă, în neexecutarea aceleiași obligații. Prin motivele de recurs, recurenta a criticat soluția de menținere de către instanța de apel a caracterului fondat al capătului de cerere privind acordarea daunelor interese în valoare de 8700 euro, susținând că a efectuat toate demersurile necesare în vederea perfectării contractului și că nu se poate reține o culpă în sarcina sa. În acest sens, raportat la critica formulate, se reține că recurenta nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la aspectele reținute prin decizia recurată, în sensul că daunele interese au fost acordate în temeiul clauzei penale inserate de părți în antecontract, cuantumul acestora fiind convenit chiar de părți. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în cererea dedusă judecății, recurenta a dezvoltat critici de netemeinicie, propunând o reapreciere a materialului probator al cauzei sau schimbarea situației de fapt cu pretinse aspecte reținute eronat de către curtea de apel în decizia recurată, sens în care a atașat cererii de recurs hotărârile judecătorești prin care a fost admisă acțiunea Asociației de proprietari împotriva recurentei-pârâte și aceasta a fost obligată la plata cotelor de întreținere. Aspectele prezentate de recurentă nu combat raționamentul instanței de apel, ci reprezintă o reiterare a apărărilor formulate în apel, ce vizează situația de fapt, care nu pot face obiectul analizei în această cale extraordinară de atac, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul primei instanțe sau al instanței de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, instanța de recurs neputând proceda la stabilirea unei noi situații de fapt. Raportat la cele arătate de recurentă prin cererea de recurs, Înalta Curte, reține că, deși s-a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la situația de fapt reținută, la modalitatea de apreciere a probelor administrate în cauză și la eficiența dată acestora de către instanța de apel, însă aceste critici se circumscriu aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate și nu se poate cenzura în recurs maniera în care instanța de apel a apreciat situația de fapt și a evaluat probele administrate în cauză. Ca atare, invocarea de către recurenta-pârâtă a art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este una formală, susținerile acesteia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, situația de fapt a litigiului, fără a avea legătură cu raționamentul instanței de apel. Or, în faza procesuală a recursului nu pot fi puse în discuție și reanalizate probele administrate, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecații. Prin urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. În aceste condiții, având în vedere excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, și excepția nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, invocată de intimatul-reclamant, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) raportat la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția nulității recursului pentru netimbrare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 302/2023 din 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Cu privire la cererea formulată de intimatul-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 RON, potrivit chitanței seria x C nr. x din 26.09.2023, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei solicitate, pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport cu activitatea desfășurată de avocat.