ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 717/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 14 ianuarie 2022, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în tot a deciziei de validare parțială nr. 6502/23.12.2021 în dosarul nr. x/2020, invalidarea Hotărârii nr. 2825/31.08.2020 a Comisiei Municipiului București în dosarul nr. x/2006, și, pe cale de consecință, constatarea calității autoarei D., de persoană îndreptățită la despăgubirile prevăzute de legea nr. 290/2003 pentru bunurile abandonate în Basarabia: - teren arabil intravilan de 9 ha și 8.100 mp pe teritoriul satului Medveja Mare, com. Micșunești, jud. Hotin; - teren arabil, vie și livadă de 10 ha și 9.250 mp, toate situate în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina, împreună cu teren categoria curți construcții de 1.180 mp și construcții edificate [conac (suprafață utilă de 120 mp) + casă 3 camere (suprafață utilă de 60 mp), anexe (grajduri pentru vaci (15 mp), pentru cai (15 mp), pentru porci (10 mp) și pentru găini (30 mp), hambar (50 mp) și porumbar (10 mp) și fântână] pe terenul de 1.180 mp din satul Botnărești-Noi, corn Țănțăreni, jud. Tighina; - 1/3 dintr-un lot de 10 ha situat în jud. Tighina, adică 33.333,3 mp atribuiți minorelor E. și Lidia conform sentinței de divorț nr. 30/22.03.1929 pronunțate între soții F. și D. (devenită după căsătorie D.); - recolta anului 1944 aferentă livezii de pruni în suprafață de 7 ha și 8.000 mp din terenul de mai sus de 10 ha și 9.250 mp situat în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina; - recolta anului 1944 aferentă plantației de viță de vie amplasate pe 3 ha și 1250 mp din terenul de mai sus de 10 ha și 9.250 mp situat în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina. În conformitate cu art. 453 C. proc. civ., au solicitat pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârea pronunțată la fond Prin sentința civilă nr. 1132 din 05 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții C., B., A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A modificat decizia nr. 6502/23.12.2021 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 9/1998. A constatat dreptul reclamanților la compensații bănești pentru următoarele bunuri: - suprafața de 10 ha 6.245 mp din localitatea Bontăreștii-Noi, comuna Țânțăreni, județ Tighina, teren arabil cu 2600 butuci de vie și 300 copaci fructiferi. - suprafața de 9 ha 8.100 mp din localitatea Medveja Mare, jud. Hotin. - recolta aferentă anului 1944 pentru 2600 butuci de vie și 300 copaci fructiferi aflate pe suprafața de teren de 10 ha 6245 mp. A respins ca neîntemeiată contestația pentru restul bunurilor. Prin încheierea din data de 04.10.2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea formulată de reclamanții C., B., A. și a dispus lămurirea sentinței civile nr. 1132 din 05 iulie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2022, în privința paragrafului penultim al sentinței civile și în privința dispozitivului în sensul că s-a constatat dreptul reclamanților la compensații bănești și pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha situat în jud. Tighina. Împotriva acestei încheieri din data de 04 octombrie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022 a formulat apel pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea hotărârii apelate, desființarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha situat în jud. Tighina.

Hotărârile pronunțate în apel Prin decizia civilă nr. 621 A din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva încheierii din data de 04.10.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., B. și A.. A schimbat în tot încheierea atacată, în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată. Prin încheierea din 11 mai 2023, pronunțată în același dosar nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimații-reclamanți C., B. și A. privind îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul deciziei civile nr. 621/27.04.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost soluționată cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii din data de 04 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ca neîntemeiată.

Calea de atac formulată în cauză Prin recursul formulat, reclamanții A., B. și C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 621A/27.04.2023 a Curții de Apel București, respectiv împotriva încheierii din 11 mai 2023 a aceleiași instanțe, solicitând casarea deciziei civile nr. 621A/2023 și a respingerii apelului formulat împotirva încheierii din 04.10.2022 a Tribunalului București, respectiv al admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale formulate la 02.05.2023 cuprinse în dispozitivul aceleiași decizii.

Motivele de recurs Printr-un prim motiv de recurs, recurenții au susținut că decizia civilă nr. 621A/27.04.2023 a Curții de Apel București, precum și încheierea din 11.05.2023 a Curții de Apel București sunt definitive potrivit dispozițiilor art. 8 al Legii nr. 164/2014. Au arătat că recursul este formulat împotriva celor două hotărâri, decizia civilă nr. 621A/27.04.2023 a Curții de Apel București și încheierea din 11.05.2023 prin care instanța, fiind sesizată cu cererea de îndreptare a erorii materiale cuprinse în decizia civilă nr. 621A/27.04.2023 a Curții de Apel București, a respins această cerere, instanța de apel apreciind că cele două hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate și cu recurs. Au opinat că interpretarea formei actuale a art. 8 al Legii nr. 164/2014 trebuie să aibă în vedere căile de atac prevăzute de legiuitor la data apariției legii (forma în vigoare de la data intrării în vigoare a legii, 18.12.2014 până la 01.08.2018 când a fost modificată prin art. IV al legii nr. 212/2018), respectiv fond și recurs (care de fapt este apel, nefiind limitat la anumite motive de casare): "Deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul. Hotărârea pronuntată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare." Chiar dacă între timp, aceste litigii nu mai sunt de competența secțiilor de contencios administrativ, totuși trebuie avut în vedere scopul initial al legiuitorului, cercetându-se contextul adoptării ei și raportându-ne la litera ei. Astfel, hotârârile pronunțate în litigiile având ca obiect contestațiile împotriva deciziilor ANRP puteau fi atacate doar cu recurs (cale de atac devolutivă din perspectiva legii contenciosului administrativ). Pe cale de consecință, posibilitatea ca hotărârea pronunțată de tribunal în soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva deciziilor ANRP, să fie atacată și cu apel și cu recurs, nu a fost avută în vedere de legiuitor la data apariției legii nr. 164/2014, hotărârea pronunțată în cadrul apelului fiind definitivă. Prin al doilea motiv de recurs, subsidiar primului motiv și consecutiv respingerii acestuia, au apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Au expus că instanța de apel a admis apelul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților considerând că prima instanță nu putea constata îndreptățirea intimaților reclamanți la acordarea de compensații pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha situate în jud. Tighina, atribuită E. conform Sentinței de divorț nr. 30/22.03.1929. Prin cererea depusă de petenta E. sub nr. x/2003 la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii Mun. Brăila au fost solicitate toate bunurile proprietate rămase în Basarabia urmare a părăsirii fortate din cel de-al doilea război mondial. Cererea de despăgubire nu s-a limitat la unul sau mai multe bunuri indicate expres, neexistând așadar vreo limitare în privința menționării bunurilor pentru care se pot acorda despăgubiri. Singura limitare provine din dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor părăsite în Basarabia. Bunurile aparținuseră atât petentei E., cât și mamei acesteia, D.. Urmare a acestei singure cereri s-au format și au fost soluționate practic două cereri de despăgubire. În cadrul aceluiași dosar a depus cerere de despăgubire și G., solicitând acordarea de despăgubiri printr-o cerere distinctă, înregistrată sub nr. x/1 1.06.2003. Această cerere nu a fost soluționată însă, deciziile de validare nr. 6502/2021 și 6503/2021 referindu-se la doar la bunurile D. și ale E.. Urmare a acestei cereri unice au fost emise decizia ANRP nr. 6502/2021 (prin care se validează Hotărârea nr. 2825/2021 a Comisiei Mun. București) privind bunurile aparținând E., respectiv Decizia ANRP nr. 6503/2021 (prin care se validează Hotărârea nr. 2826/2021 a Comisiei Mun. București) privind bunurile D.. Arată că singura referire la respingerea cererii de acordare despăgubiri privind lotul de 1/3 din lotul de 10 ha atribuit în urma divorțului, este în cadrul deciziei de validare nr. 6502/2021, ce face obiectul contestației, motivarea fiind că cererea de despăgubire fusese formulată peste termenul legal (fiind tardivă). Curtea de Apel a admis eronat apelul ANRP, apreciind că Tribunalul nu putea constata dreptul intimaților reclamanți la despăgubiri pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha atribuit E. conform sentinței de divorț nr. 30/22.03.1929. Normele de drept încălcate constau în dispozițiile Legii nr. 290/2003 și ale Legii nr. 164/2014, în sensul ignorării cererii formulate de petenta E., în nume propriu și în termenul legal. Concret, au fost încălcate art. 5 alin. (1) al Legii nr. 290/2003, alin. (1) al art. 3 al Legii nr. 164/2014, respectiv art. 4 al Legii nr. 164/2014. Curtea de apel a apreciat că nu poate fi admisă contestația și pentru bunurile ce aparținuseră E., de vreme ce cererea de despăgubire pentru bunurile acesteia fusese soluționată prin decizia nr. 6503/23.12.2021, iar aceasta din urmă nu fusese contestată în fața instanței. Numai că prin Decizia nr. 6502/2021 ce face obiectul contestației reclamanților se reține la finalul pag. 6: "Ulterior, începând cu anul 2019, adică mult peste termenul legal de depunere/completare a cererilor de acordare de compensatii (l mai 2007), persoanele îndreptățite au solicitat compensatii și pentru alt bun decât cel menționat inițial prin cererea nr. x/14.07.2006 și prin declarația pe propria răspundere a solicitantei din anul 2004, respectiv pentru o cotă de 1/3 din lotul de 10 ha, atribuită solicitantei și surorii acesteia Lidia prin sentința civilă nr. 30/22.03.1929 a Tribunalului Lăpușna." Au susținut că aceste rețineri sunt eronate, întrucât cererea petentei E. fusese formulată pentru toate bunurile rămase în Basarabia, petenta nelimitându-se la anumite bunuri. Cererea de acordare a compensațiilor bănești pentru bunurile abandonate în Basarabia, înregistrată sub nr. x/17.09.2003, a fost formulată pentru toate bunurile rămase în acea provincie ca urmare a părăsirii forțate din timpul celui de-al II-lea război mondial, aât pentru bunurile proprii cât și pentru bunurile mamei sale (D.). Instanța a omis așadar să observe că reclamanții, prin autoarea lor, nu se limitaseră la a solicita despăgubiri doar pentru cele 2 terenuri pentru care Tribunalul a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită, cererea fiind formulată pentru toate bunurile pentru care evident puteau să dovedească că aparținuseră autoarei lor. Chiar prin contestația reclamanților s-a arătat că prin cererea inițială, înregistrată sub nr. x/17.09.2003, petenta solicitase despăgubiri pentru toate bunurile proprietatea mamei sale (aici incluzându-se terenuri, construcții și recoltele), bunuri rămase în Basarabia, pentru toate aceste bunuri fiind atașate și indicate titlurile de proprietate prin care fuseseră dobândite aceste bunuri, adică cele două contracte de vânzare cumpărare și hotărârea de divorț prin care fuseseră atribuite soției D. după divorț) D. o parte (1/3) din terenurile soțului său. Nu există vreo mențiune în cerere referitoare la indicarea anumitor bunuri, exprimarea utilizată fiind bunurile proprietate rămase în Basarabia ca urmare ca urmare a părăsirii forțate din timpul celui de-al doilea război mondial. Cât privește motivarea instanței de apel privind utilizarea eronată a căii prevăzute de art. 443 C. proc. civ., din modul în care Tribunalul a soluționat cauza (în sensul că prin considerente se admitea contestația și se acordau despăgubiri și pentru bunurile lăsate în urma sentinței de divorț nr. 30/22.03.1929 iar prin dispozitiv nu se acordau și aceste despăgubiri) era imposibil de stabilit dacă dispozitivul era contradictoriu în raport de considerente sau dispozitivul era doar neclar, impunând așadar stabilirea înțelesului întinderii dispozitivului (prin aceea că acesta s-ar referi și la admiterea contestației pentru bunurile provenind în urma divorțului arătat).

Apărările formulate în cauză În cauză intimata Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la recurs în termenul legal, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Recurenții A., B. și C. au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate, ca neîntemeiate.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul declarat împotriva deciziei nr. 621 A din 27 aprilie 2023 și împotriva încheierii de ședință din 11 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2023. Prin rezoluția din data de 19 martie 2024 a fost stabilit termen de judecată în cauză la 19 martie 2024, cu citarea părților, în ședință publică. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Cum recurentul reclamant invocând motivul de recurs care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. critică decizia din perspectiva faptului că decizia civilă nr. 621A/27.04.2023 a Curții de Apel București, precum și încheierea din 11.05.2023 a Curții de Apel București sunt definitive potrivit dispozițiilor art. 8 al Legii nr. 164/2014, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. Potrivit art. 174 C. proc. civ.: "(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat". Prin urmare, nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale. În ipoteza nerespectării regulilor de procedură, nerespectare ce atrage sancțiunea nulității, se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității, disponibilității, etc. Prin urmare, din dispozițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, rezultă că textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale. Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, precum și al Legii nr. 290/2003 prevede, la art. 8, că "deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii." Dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 în forma în vigoare la data emiterii actelor contestate, invocate ca temei de drept de către recurenți, statuau în sensul că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 prevedea că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea în tot a deciziei de validare parțială nr. 6502/23.12.2021 în dosarul nr. x/2020, invalidarea Hotărârii nr. 2825/31.08.2020 a Comisiei Municipiului București în dosarul nr. x/2006, și, pe cale de consecință, constatarea calității autoarei D., de persoană îndreptățită la despăgubirile prevăzute de legea nr. 290/2003 pentru bunurile abandonate în Basarabia, formulată în baza prevederilor Legii nr. 290/2003, a fost înregistrată pe rolul instanței civile de fond la 14 ianuarie 2022, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Împotriva sentinței civile nr. 1132 din 05 iulie 2022 pronunțată de Tribunal București, secția a III-a civilă, părțile au avut deschisă calea de atac a apelului, care a fost exercitată în cauză, fiind soluționată prin decizia civilă nr. 621 A din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, obiect al recursului pendinte, împreună cu încheierea din 11 mai 2023 care a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei civile sus-menționate. Din perspectiva prevederilor legale sus citate, rezultă că decizia civilă nr. 23 din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri pentru care nu este reglementată, prin lege specială, numai calea de atac a apelului. În consecință, în mod corect a argumentat instanța de apel că decizia civilă nr. 621/27.04.2023 este o hotărâre dată în apel, care este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în condițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme cererea care formează obiectul litigiului nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., pentru care a fost suprimată calea de atac a recursului, motivul de recurs astfel expus fiind nefondat. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta vizează ipoteza când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în condițiile în care ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte ce însă nu se verifică în cauză. Cum recurentul-reclamant critică decizia recurată pe motiv că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în art. 5 alin. (1) al Legii nr. 290/2003, alin. (1) al art. 3 al Legii nr. 164/2014, respectiv art. 4 al Legii nr. 164/2014, Înalta Curte reține că reclamații au solicitat să se dispună anularea în tot a deciziei de validare parțială nr. 6502/23.12.2021 în dosarul nr. x/2020, invalidarea hotărârii nr. 2825/31.08.2020 a Comisiei Municipiului București în dosarul nr. x/2006, și, pe cale de consecință, constatarea calității autoarei D., de persoană îndreptățită la despăgubirile prevăzute de legea nr. 290/2003 pentru bunurile abandonate în Basarabia: teren arabil intravilan de 9 ha și 8.100 mp pe teritoriul satului Medveja Mare, com. Micșunești, jud. Hotin; teren arabil, vie și livadă de 10 ha și 9.250 mp, toate situate în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina, împreună cu teren categoria curți construcții de 1.180 mp și construcții edificate [conac (suprafață utilă de 120 mp) + casă 3 camere (suprafață utilă de 60 mp), anexe (grajduri pentru vaci (15 mp), pentru cai (15 mp), pentru porci (10 mp) și pentru găini (30 mp), hambar (50 mp) și porumbar (10 mp) și fântână] pe terenul de 1.180 mp din satul Botnărești-Noi, corn Țănțăreni, jud. Tighina; 1/3 dintr-un lot de 10 ha situat în jud. Tighina, adică 33.333,3 mp atribuiți minorelor E. și Lidia conform sentinței de divorț nr. 30/22.03.1929 pronunțate între soții F. și D. (devenită după căsătorie D.); recolta anului 1944 aferentă livezii de pruni în suprafață de 7 ha și 8.000 mp din terenul de mai sus de 10 ha și 9.250 mp situat în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina; recolta anului 1944 aferentă plantației de viță de vie amplasate pe 3 ha și 1250 mp din terenul de mai sus de 10 ha și 9.250 mp situat în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina. Prin sentința civilă nr. 1132 din 05 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții C., B., A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A fost modificată decizia nr. 6502/23.12.2021 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 9/1998. S-a constatat dreptul reclamanților la compensații bănești pentru următoarele bunuri: - suprafața de 10 ha 6.245 mp din localitatea Bontăreștii-Noi, comuna Țânțăreni, județ Tighina, teren arabil cu 2600 butuci de vie și 300 copaci fructiferi. - suprafața de 9 ha 8.100 mp din localitatea Medveja Mare, jud. Hotin. - recolta aferentă anului 1944 pentru 2600 butuci de vie și 300 copaci fructiferi aflate pe suprafața de teren de 10 ha 6245 mp. A respins ca neîntemeiată contestația pentru restul bunurilor. Prin încheierea din data de 04 octombrie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a fost admisă cererea formulată de reclamanții C., B., A. și s-a dispus lămurirea sentinței civile nr. 1132 din 05 iulie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2022, în privința paragrafului penultim al sentinței civile și în privința dispozitivului în sensul că s-a constatat dreptul reclamanților la compensații bănești și pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha situat în jud. Tighina. Împotriva acestei încheieri din data de 04 octombrie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022 a formulat apel pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea hotărârii apelate, desființarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha situat în jud. Tighina. Prin decizia civilă nr. 621 A din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva încheierii din data de 04.10.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., B. și A.. A schimbat în tot încheierea atacată, în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată. Prin încheierea din 11 mai 2023, pronunțată în același dosar nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimații-reclamanți C., B. și A. privind îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul deciziei civile nr. 621/27.04.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost soluționată cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii din data de 04 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ca neîntemeiată. Reclamanții A., B. și C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 621A/27.04.2023 a Curții de Apel București, respectiv împotriva încheierii din 11 mai 2023 a aceleiași instanțe, solicitând casarea deciziei civile nr. 621A/2023 și a respingerii apelului formulat împotirva încheierii din 04.10.2022 a Tribunalului București, respectiv al admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale formulate la 02.05.2023 cuprinse în dispozitivul aceleiași decizii. Instanța de apel a reținut că s-au formulat două cereri de acordare a despăgubirilor, și anume: cererea înregistrată la Prefectura Județului Brăila sub nr. x/17.09.2003, prin care autoarea reclamanți, E., a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 230/2003, pentru bunurile rămase în Basarabia ca urmare a părăsirii forțate din timpul celui de-al doilea război mondial; solicitanta a arătat că este moștenitoarea mamei sale, D., care a părăsit Basarabia odată cu aceasta și care a decedat în România în 1989 și că, împreună cu soțul său, H., a avut în proprietate un loc de casă; cererea înregistrată sub nr. x/06.11.2003 la Prefectura Județului Brăila, numita G. a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 230/2003, alături de sora sa, E., pentru bunurile confiscate de regimul comunist sovietic de la mama acestora, D.. În ceea ce privește cota de 1/3 dintr-un lot de 10 ha, așa cum și reclamanții menționează în cererea de chemare în judecată, această suprafață a fost dobândită de către autoarea E. și a făcut obiectul Hotărârii nr. 2826/31.08.2020 validată prin Decizia nr. 6503/23.12.2021, acest act nefiind contestat de către reclamanți. Este important de precizat că, prin decizia civilă nr. 619A din 27 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de aceleași recurente ca și în prezentul dosar, prin decizia 1196/2024 din 24 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a reținut următoarele: "În ceea ce privește cota de 1/3 dintr-un lot de 10 ha situat în jud. Tighina, adică suprafața de 33.333,3 mp atribuită minorelor E. și Lidia, Curtea reține următoarele: Prin sentința de divorț nr. 30/22.03.1929 a Tribunalului Județului Lăpușna s-a dispus ca "o treime din averea soțului pârât căzut în proces și care se compune dintr-un lot de 10 hectare pământ situat în Botnărești, com. Țințăreni jud. Tighina să treacă în nuda proprietate copilelor arătate mai sus", fiind vorba de cele două fiice, E. și Lidia, ale foștilor soți D. și F.. Această cotă ar fi fost dobândită, așadar, în părți egale de 1/6, de către cele două fiice, în patrimoniul propriu. Cu toate acestea, după cum în mod corect a reținut Tribunalul, nu poate face obiect al despăgubirii cota de 1/6 ce i-a revenit numitei G., în nume propriu, întrucât cererea formulată de aceasta, înregistrată sub nr. x/06.11.2003, a vizat exclusiv bunurile care au aparținut mamei sale, iar nu și bunuri proprii ale solicitantei. Pe de altă parte, prima instanță a arătat, în considerentele sentinței ce face obiectul prezentei analize, că reclamanții sunt îndreptățiți să obțină despăgubiri cu privire la cota de 1/6 din lotul de 10 hectare situat în Botnărești, com. Țințăreni jud. Tighina, ce ar fi revenit autoarei lor, E., în baza aceleiași hotărâri de divorț, fără ca această soluție să se reflecte și în dispozitivul sentinței. Prin încheierea din data de 04.10.2022, Tribunalul a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus lămurirea sentinței civile, în privința paragrafului penultim și în privința dispozitivului, în sensul că s-a constatat dreptul reclamanților la compensații bănești și pentru cota de 1/6 din lotul de 10 ha situat în jud. Tighina. Distinct de faptul că această încheiere a fost, în mod separat, atacată cu apel de către pârâta A.N.R.P., făcând obiectul dosarului nr. x/2022, Curtea reține, din perspectiva argumentelor evocate de apelanții reclamanți, în subsidiar, în cadrul motivului IV de apel, că solicitarea de acordare a compensațiilor bănești pentru bunurile care au aparținut, în nume propriu, autoarei E., incluzând deci și cota de 1/6 din respectivul teren, a fost soluționată prin Hotărârea nr. 2826/31.08.2020 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, validată prin Decizia nr. 6503 din 23.12.2021 a A.N.R.P., nefăcând obiectul deciziei contestate în cauza de față." În acest context, întrucât cota de 1/3 dintr-un lot de 10 ha, suprafață a fost dobândită de către autoarea E. a făcut obiectul Hotărârii nr. 2826/31.08.2020 validată prin Decizia nr. 6503/23.12.2021, act necontestat de către reclamanți și raportat la caracterul definitiv al chestiunilor tranșate supra, privitoare la aceeași critică, Înalta Curte constată nefondat acest motiv de recurs. Din perspectiva tuturor acestor elemente enunțate care se contrapun argumentelor invocate de recurenți în cererea de recurs, instanța de recurs apreciază că în cauză nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat.