ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 210/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă la data de 14.01.2022, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat anularea în tot a deciziei de validare parțială nr. 6502/23.12.2021 în dosarul nr. x/2020, invalidarea Hotărârii nr. 2825/31.08.2020 a Comisiei Mun. București în dosarul nr. x/2006, și, pe cale de consecință, constatarea calității autoarei D. de persoană îndreptățită la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile abandonate în Basarabia:

- teren arabil intravilan de 9 ha și 8.100 mp pe teritoriul satului Medveja Mare, com. Micșunești, jud. Hotin;

- teren arabil, vie și livadă de 10 ha și 9.250 mp, toate situate în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina, împreună cu teren categoria curți construcții de 1.180 mp și construcții edificate [conac (suprafață utilă de 120 mp) + casă 3 camere (suprafață utilă de 60 mp), anexe (grajduri pentru vaci (15 mp), pentru cai (15 mp), pentru porci (10 mp) și pentru găini (30 mp), hambar (50 mp) și porumbar (10 mp) și fântână] pe terenul de 1.180 mp din satul Botnărești-Noi, corn Țănțăreni, jud. Tighina;

- 1/3 dintr-un lot de 10 ha situat în jud. Tighina, adică 33.333,3 mp atribuiți minorelor E. și Lidia conform sentinței de divorț nr. 30/22.03.1929 pronunțate între soții F. și D. (devenită după căsătorie D.);

- recolta anului 1944 aferentă livezii de pruni în suprafață de 7 ha și 8.000 mp din terenul de mai sus de 10 ha și 9.250 mp situat în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina;

- recolta anului 1944 aferentă plantației de viță de vie amplasate pe 3 ha și 1250 mp din terenul de mai sus de 10 ha și 9.250 mp situat în satul Botnărești-Noi, com. Țănțăreni, jud. Tighina.

Prin sentința civilă nr. 1132 din 05 iulie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis, în parte, contestația formulată de reclamanți; a modificat decizia nr. 6502/23.12.2021 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 9/1998. A constatat dreptul reclamanților la compensații bănești pentru următoarele bunuri: suprafața de 10 ha 6.245 mp din localitatea Bontăreștii-Noi, comuna Țânțăreni, județ Tighina; teren arabil cu 2600 butuci de vie și 300 copaci fructiferi; suprafața de 9 ha 8.100 mp din localitatea Medveja Mare, jud. Hotin; recolta aferentă anului 1944 pentru 2600 butuci de vie și 300 copaci fructiferi aflate pe suprafața de teren de 10 ha 6245 mp; a respins ca neîntemeiată contestația pentru restul bunurilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, reclamanții A., B. și C. au formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1132/05.07.2022, având în vedere omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat de 1380 RON.

Prin sentința civilă nr. 1464 din 04 octombrie 2022, Tribunalul București, secția a III - a civilă a admis cererea; a completat dispozitivul sentinței civile nr. 1132/05.07.2022 a 2022 a Tribunalului București, secția a III civilă, în sensul că: a obligat pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și la plata sumei de 1380 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, iar în subsidiar, în sensul reducerii acestora, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2022/a1.

Prin decizia civilă nr. 620 A din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1464 din 04 octombrie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III - a civilă.

La data de 02.05.2023, reclamanți C., B. și A. au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale cuprinse în dispozitivul deciziei civile nr. 620 A din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apreciind că hotărârea pronunțată nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 620 A din 27 aprilie 2023 și a încheierii din 11 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs reclamanții C., B. și A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au susținut că atât hotărârea, cât și încheierea de ședință atacate au fost date cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește calea de atac ce poate fi formulată împotriva acestor două hotărâri, pe care le apreciază ca fiind definitive.

În acest sens, au arătat că interpretarea formei actuale a art. 8 din Legea nr. 164/2014 trebuie să aibă în vedere căile de atac prevăzute de legiuitor la data apariției legii, respectiv că hotărârea pronunțată în soluționarea apelului este definitivă.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență, că, după modificarea Legii nr. 164/2014 prin Legea nr. 212/2018, nu mai există nicio derogare de la dreptul comun, în ceea ce privește regimul căilor de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluția din data de 21 septembrie 2023, a stabilit termen la data de 30 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

Prin încheierea pronunțată la 16 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată stabilit la 25 ianuarie 2023, la data de 31 ianuarie 2024.

La acest termen, instanța supremă a pus în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac și cea a lipsei interesului în declararea recursului, râmând în pronunțare asupra acestora și asupra fondului recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepțiile invocate, din oficiu, Înalta Curte le va respinge, ca neîntemeiate, având în vedere cele ce succed.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității căii de atac, raportat la dispozițiile art. 457 C. proc. civ., care consacră principiului legalității căilor de atac, coroborate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014

Inadmisibilitatea reprezintă "sancțiunea" procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, nu-l prevede ori îl interzice, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, fiind, prin urmare, o cauză de respingere a cererii de chemare în judecată prin care se tinde la valorificarea unui astfel de drept, dar fără a se intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de completare a dispozitivului, iar încheierea atacată a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de îndreptare de eroare materială, fiind astfel incidente dispozițiile art. 442, art. 444 și art. 446 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții art. 446 C. proc. civ., "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

Cu referire la hotărârile în legătură cu care s-au solicitat atât completarea dispozitivului, cât și îndreptarea de eroare materială, se constată că acestea au fost pronunțate într-un litigiu având ca obiect solicitarea reclamanților de anulare în tot a deciziei de validare parțială nr. 6502/23.12.2021, precum și invalidarea Hotărârii nr. 2825/31.08.2020 a Comisiei Mun. și, pe cale de consecință, constatarea calității autoarei D., de persoană îndreptățită la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile abandonate în Basarabia.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 164/2014 prin care a fost modificată Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, în forma în vigoare la data de 14.01.2022 (data cererii de chemare în judecată), "Deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Înalta Curte constată, în economia legii speciale, că nici norma evocată și, de altfel, nici alte norme subsecvente acesteia, nu arată calea de atac ce poate fi promovată împotriva soluției secției civile a tribunalului, norma specială atribuind doar competența materială de soluționare în primă instanță a contestațiilor promovate în această materie.

Ca atare, dacă legea specială nu reglementează acest aspect în mod derogatoriu, înseamnă că în privința căilor de atac sunt aplicabile dispozițiile de drept comun din C. proc. civ., potrivit celor prevăzute de art. 2 din cod.

Drept urmare, cum hotărârile pronunțate în contestațiile prevăzute de Legea nr. 164/2014 nu sunt înscrise în cuprinsul art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ. între materiile exceptate de la exercitarea recursului și, astfel cum s-a arătat, nici legea specială nu stabilește că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile care au ca temei al contestației prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014 (în forma în vigoare la data de 14 ianuarie 2022) sunt susceptibile de calea de atac a recursului.

Or, în condițiile în care art. 446 C. proc. civ. stabilește fără echivoc că încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea sau completarea, reiese că atât decizia nr. 620 A din 27 aprilie 2023, cât și încheierea din 11 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sunt susceptibile de recurs.

Cu referire la îndeplinirea condiției interesului în declararea căii de atac a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea a interesului de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție, și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Regula instituită prin dispozițiile art. 458 C. proc. civ. este aceea potrivit căreia căile de atac pot fi exercitate doar de părțile litigante care justifică un interes.

Prin criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs, recurenții își justifică interesul legitim pentru exercitarea controlului de nelegalitate asupra hotărârilor pronunțate în procedurile speciale reglementate de art. 442 și art. 444 C. proc. civ., cu scopul de a obține respingerea căii de atac, ca inadmisibilă. Această soluție ar putea fi ulterior opusă în dosarul nr. x/2022, în vederea suprimării unui eventual recurs declarat de pârâta ANRP și rămânerea definitivă a soluției pronunțate de curtea de apel.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că excepțiile invocate sunt neîntemeiate și le va respinge în consecință.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate și cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, pentru considerentele ce succed.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au susținut că atât hotărârea, cât și încheierea de ședință atacate, au fost date cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește calea de atac ce poate fi formulată împotriva acestor două hotărâri, pe care le apreciază ca fiind definitive.

În acest sens, au arătat că interpretarea formei actuale a art. 8 din Legea nr. 164/2014 trebuie să aibă în vedere căile de atac prevăzute de legiuitor la data apariției legii, respectiv că hotărârea pronunțată în soluționarea apelului este definitivă.

Critica astfel formulată, poate fi circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă este nefondată.

Prin prezentul demers judiciar, se supune controlului instanței de recurs legalitatea soluției pronunțate de curtea de apel în două dintre procedurile speciale de completare a dispozitivului și de îndreptarea a erorii materiale, în ceea ce privește calea de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor.

Decizia și încheierea atacate au fost pronunțate într-un litigiu având ca obiect contestație împotriva deciziei emise de ANRP cu privire la acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 164/2014.

Ceea ce susțin recurenții prin intermediul prezentei căi de atac este că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 290/2003, în forma inițială avută la data intrării în vigoare, hotărârile pronunțate în contestațiile împotriva deciziilor emise de ANRP în această materie erau supuse numai apelului, nu și căii de atac a recursului, aceasta fiind voința legiuitorului, voință care trebuie respectată și avută în vedere și la interpretarea dispozițiilor ulterioare, intervenite ca urmare a modificărilor legislative.

Prin formularea acestei critici, recurenții ignoră principiul tempus regit actum conform căruia legea aplicabilă speței este cea în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu cea în vigoare la momentul adoptării legii materiale.

Principiul tempus regit actum este un principiu fundamental al dreptului, care stipulează că o acțiune juridică este guvernată de legea în vigoare la momentul în care aceasta a fost săvârșită. În esență, acest principiu afirmă că fiecare act juridic trebuie să fie evaluat conform normelor legale existente la data la care actul a fost realizat, indiferent de modificările legislative ulterioare.

Deși drepturile materiale ale părților sunt guvernate de legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, calea de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în temeiul acelei legi va fi reglementată de legislația procedurală în vigoare la momentul pronunțării hotărârii. Astfel, chiar dacă o lege specială a fost adoptată anterior și stabilea anumite reguli pentru hotărârile pronunțate în primă instanță, normele procedurale actuale, în vigoare la data pronunțării hotărârii, vor determina calea de atac aplicabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 164/2014 de modificare a Legii nr. 290/2003, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și la data pronunțării deciziei instanței de apel, "Deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Drept urmare, art. 8 din Legea nr. 164/2014, în forma aplicabilă prezentului litigiu, nu reglementează explicit calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de fond sau de apel. În absența unei dispoziții exprese derogatorii, normele de drept comun prevăzute în C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, iar conform acestor norme, respectiv art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în prima instanță pot fi supuse apelului, iar cele pronunțate în apel pot fi atacate cu recurs, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel în mod explicit.

Deși interpretarea sistematică a legii impune o analiză a evoluției legislației, aceasta nu poate prevala asupra aplicării normelor procedurale actuale, care reglementează clar dreptul părților de a exercita căile de atac prevăzute de legislația procedurală curentă, astfel că recurenții nu pot invoca dispozițiile anterioare ale legii pentru a justifica imposibilitatea exercitării recursului.

Drept urmare, având în vedere că hotărârile pronunțate în contestațiile reglementate de Legea nr. 164/2014 nu sunt exceptate de la exercitarea recursului conform art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ. și că legea specială nu stipulează că hotărârile de primă instanță sunt supuse doar apelului, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile care au ca obiect contestații întemeiate pe prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014 (în forma sa în vigoare la data de 14 ianuarie 2022, data introducereii acțiunii) sunt supuse recursului.

Întrucât art. 446 din C. proc. civ. prevede că încheierile pronunțate în baza art. 442 și 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile pentru care s-a solicitat, după caz, îndreptarea sau completarea, rezultă că atât decizia nr. 620 A din 27 aprilie 2023, cât și încheierea din 11 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pot fi atacate cu recurs.

Pentru aceste considerente, reținând că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și că, astfel, nu este îndeplinită condiția ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B., C. și A. împotriva deciziei nr. 620 A din 27 aprilie 2023 și a încheierii din 11 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.