ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 de către C. și să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 de către C..

Reclamanta a depus cerere modificatoare, solicitând, în principal, să se constate caracterul simulat, prin încheierea unui act public fictiv, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 de către C.. A solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului D.. În ceea ce privește capătul de cerere care vizează nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub nr. x/09.07.2007 și repunerea părților în situația anterioară, a arătat faptul că acesta reprezintă capătul subsidiar.

Prin sentința civilă nr. 7488 din 11 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1206 din 7 septembrie 2020 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D..

A fost respinsa cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligat pe reclamantă la plata către pârâtul D. a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost admisă în parte cererea modificată formulată în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat caracterul simulat, prin încheierea unui act public fictiv, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/9.07.2007 de către BNP C..

A fost obligat pârâtul B. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 6693,54 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 1329A din 30 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția IV-a civilă au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. și de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1206 din 7 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 1329A din 30 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, reclamanta A. și pârâtul B. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 30 martie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluția din 5 aprilie 2023, s-a dispus comunicarea recursurilor reciproc, între recurenți și către intimat, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare la recursul părții adverse în termen de 30 de zile de la comunicare.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind nelegală sub aspectul admiterii excepției procesuale pasive a pârâtului D..

După prezentarea pe larg a situației de fapt, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că din cuprinsul hotărârii recurate lipsește raționamentul propriu al instanței, care nu a făcut o analiză efectivă a argumentelor prezentate în cuprinsul apelului, preluând în integralitate apărările formulate de partea adversă, în sensul că D. nu a fost parte la întocmirea actului public și în raportul juridic.

Instanța de apel nu a realizat o cercetare efectivă a fondului cauzei și nu a oferit garanțiile procesuale impuse de exigența dreptului la un proces echitabil, recurenta-reclamantă apreciind că a fost lipsită de o analiză reală și serioasă a cererii sale de apel.

Subsumat aceluiași motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a arătat că instanța nu a stabilit în mod corect situația de fapt întrucât nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unor probe fundamentale ce dovedesc contribuția lui D. la determinarea încheierii simulației, ceea ce demonstrează calitatea procesuală pasivă a pârâtului D..

O altă critică inserată în cuprinsul cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamă nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, având în vedere că singurul argument al instanței fiind acela că pârâtul D. nu a fost parte în contract - argument sumar ce nu poate fi reținut ca relevant în soluționarea cauzei.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

Pârâtul B. a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanta A..

Recurentul-pârât a arătat că în mod nelegal s-a reținut imposibilitatea morală de preconstituire a actului ascuns. Față de incidența art. 1175 din C. civ. de la 1864, instanța a admis administrarea probei testimoniale, aspect contestat și în etapele procesuale anterioare.

A menționat că a formulat plângere penală împotriva reclamantei, plângere ce se află în faza de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de admitere în principiu din 13 decembrie 2023, a fost admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă. A fost fixat termen la 19 martie 2024 complet C5 noul C. proc. civ., în ședință publică, cu citarea părților în vederea soluționării recursului.

A fost anulat recursul declarat de pârâții B. și D. împotriva deciziei nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cum recurenta reclamantă invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. critică decizia sub aspectul soluționării greșite a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. în condițiile în care din hotărârea recurată lipsește raționamentul propriu al instanței, care a preluat în integralitate apărările formulate de partea adversă, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. Potrivit art. 174 C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat". Prin urmare, nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale

În ipoteza nerespectării regulilor de procedură, nerespectare ce atrage sancțiunea nulității, se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității, disponibilității, etc.

Prin urmare dispozițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, rezulta ca textul vizează o singură ipoteza de nulitate: încălcarea formelor procedurale.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în condițiile în care instanța de apel în soluționarea excepției lipsei calității procesuale s-a raportat atât la dispozițiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar în cazul acțiunilor ce au ca obiect constatarea caracterului simulat al unui contract, calitatea procesuală pasivă aparține persoanelor care au participat la întocmirea actului public și/sau a celui secret, respectiv persoanelor care au fost părți în raportul juridic despre care se susține că reflectă înțelegerea reală dintre reclamant și pârât.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 36, teza I, C. proc. civ. calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), iar în conformitate cu teza a doua a dispozițiilor legale enunțate existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond Din perspectiva celor expuse în raport de obiectul dedus judecații, precum și în raport de succesiunea faptelor și actelor juridice analizate de instanța de apel, Înalta Curte reține că sunt nefondate susținerile recurentei reclamante legate de incidenta dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare -nemotivarea hotărârii- deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura litigiului.

Din perspectiva dispozițiilor legale enunțate, Înalta Curte reține că motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță.

Întrucât motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care -au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Cum motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Înalta Curte reține că fundamentul acestui motiv de nelegalitate rezidă din nerespectarea prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței".

Raportând cele expuse la decizia recurată, Înalta Curte reține că în raport de obiectul dedus judecații instanța de apel în argumentarea/motivarea soluției adoptate a dezvoltat atât motivele de fapt cât și de drept ce au determinat soluția pronunțată în raport de care au fost analizate și susținerile părților.

Astfel, instanța de apel analizând actul juridic dedus judecații în argumentarea/motivarea soluției pronunțate a reținut că: "prin calitate procesuală pasivă se înțelege existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății". Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.

Potrivit art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Dând eficiență acestor dispoziții, reține că, în cazul acțiunilor ce au ca obiect constatarea caracterului simulat al unui contract, calitatea procesuală pasivă aparține persoanelor care au participat la întocmirea actului public și/sau a celui secret, respectiv persoanelor care au fost părți în raportul juridic despre care se susține că reflectă înțelegerea reală dintre reclamant(i) și pârât(i)".

Astfel, instanța de apel în argumentarea/motivarea soluției pronunțate a reținut că "din probatoriul administrat atât în fond cât și în apel nu a rezultat că D. ar fi fost parte în raportul juridic dedus judecății, că ar fi participat la discuțiile dintre apelanta reclamantă și tatăl său ori că ar fi încheiat convenția al cărei caracter simulat este invocat în prezenta cauză". Din cuprinsul declarației martorului audiat în apel, propus de apelanta reclamantă, a reieșit doar că între aceasta și D. exista o relație de amiciție, intimatul ajutându-le pe apelantă și pe sora acesteia, fără a se putea trage concluzia că intimatul a fost parte a convenției vizând apartamentul apelantei reclamante.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a mai reținut că:

"cererea de chemare de în judecată, astfel cum a fost modificată, a fost admisă de tribunal, constatându-se caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.07.2007 la BNP C.. Așadar, și din această perspectivă, apelanta reclamantă nu justifică producerea vreunei vătămări, în condițiile în care partea adversă a căzut în pretenții, scopul urmărit prin acțiunea introductivă fiind atins. Criticile apelantei reclamante cu privire la modalitate de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive au fost analizate și înlăturate de curte pentru motivele expuse anterior".

În același sens al motivării soluției adoptate, instanța de apel a mai constatat că, tribunalul a reținut, în mod judicios, modul în care s-au derulat relațiile dintre părțile contractante, punctând toate elementele de fapt relevante și cronologia acestora. De altfel, încheierea contractului de vânzare cumpărare și a procurii de administrare nu este contestată, apelantul afirmând doar faptul că nu a știut de încheierea procurii speciale autentificate sub nr. x/09.07.2007 C.. Curtea nu poate primi această susținere câtă vreme actul a fost semnat de apelantul pârât, în cuprinsul procurii menționându-se că o mandatează pe apelanta reclamantă să vândă cui crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos apartamentul situat în București, Bd. x.

Potrivit mențiunii exprese din cuprinsul procurii speciale, "mandatul va fi valabil până la îndeplinirea completă a sarcinii mandatarului și nu va putea fi revocat de subsemnatul (B.), sub sancțiunea de daune interese în sumă de 65.000 euro". Or, nu este plauzibil a afirma că actul ar fi fost semnat fără a i se cunoaște conținutul. Totodată, martorul audiat la solicitarea apelantului a declarat că acesta a acordat mandat reclamantei să vândă bunul imobil, ulterior urmând a-i restitui o parte din prețul obținut.

Instanța de apel a mai reținut în motivarea soluției pronunțate că:

"intenția simulatorie reiese, în mod neechivoc, din coroborarea elementelor de fapt identificate corect și de prima instanță, respectiv: încheierea, în aceeași zi cu contractul de vânzare cumpărare - 9.07.2007 - a celor două procuri autentificate sub nr. x/09.07.2007 de C. și 1333/09.07.2007 de C. prin care pârâtul a mandatat-o pe reclamantă să exercite acte de dispoziție asupra apartamentului, iar pe sora acesteia să exercite acte de administrare și conservare asupra apartamentului, inserarea mențiunii referitoare la obligația pârâtului de a menține mandatul acordat reclamantei pentru a vinde cui crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos apartamentul situat în București, Bd. x, până la îndeplinirea completă a sarcinii mandatarului, sub sancțiunea de daune interese în sumă de 65.000 euro, respectiv chiar prețul contractului; lăsarea în posesia apelantei reclamante atât a tuturor exemplarele originale ale contractului și ale procurilor cât și a apartamentului; împrejurarea că pârâtul a permis reclamantei să închirieze apartamentul pe o perioadă de 10 ani, aceasta încasând și însușindu-și chiria pe care apelantul a aproximat-o la suma de 30.000 euro; efectuarea, de către apelanta reclamantă (sau de sora acesteia), a tuturor plăților vizând impozitele, utilitățile, cheltuielile de întreținere și cheltuielile curente; omisiunea apelantului pârât de a se înscrie în Asociația de proprietari, ori de a încheia contracte cu furnizorii de utilități".

În aceeași argumentare/motivare a soluției pronunțate, instanța de apel a mai reținut că:

"fără a relua considerentele teoretice expuse de tribunal privind reglementarea simulației și a probei acesteia, considerente pe care le găsește corecte, Curtea reamintește că simulația este un conflict între realitate și aparență, iar nu între voința internă și cea declarată. Realitatea este exprimată în actul secret iar aparență este ilustrată de actul public. Această neconcordanță este creată de autorii simulației în mod conștient, voluntar, printr-o deplină înțelegere între voința reală și corespondentul ei exteriorizat - voința declarată. Așadar, dând eficientă acestor argumente, rezulta că este, pe deplin, dovedit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/9.07.2007 de către BNP C., intenția părților nefiind acea de a vinde, respectiv de a cumpăra bunul, ci doar de a scoate, în mod fictiv, bunul imobil din patrimoniul apelantei reclamante, aceasta din urmând comportându-se în continuare ca proprietarul apartamentului și după încheierea actului (până la revocarea procurile acordate, prin declarația autentificată sub nr. x/10.02.2017 la E. și F.)". Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenta pârâtă nu este de acord cu raționamentul realizat de instanța de apel reprezintă un element distinct de existența și coerența motivării instanței de apel,.

Înalta Curte mai reține că dreptul părții la o decizie motivată, subsumat conceptului dreptului la o instanță, drept examinat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și din perspectiva dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 alin. (1) din Convenție, nu impune în sarcina judecătorului obligația de a da un răspuns detaliat în aprecierea fiecărui argument invocat de părți, ci pe aceea de a oferi părților, prin hotărârea motivată, dovada examinării aspectelor esențiale ale cauzei din perspectiva apărărilor formulate.

Cum în calea de atac a recursului nu este posibilă o reevaluare a probelor și a stării de fapt, precum și în condițiile în care instanța de apel a motivat/argumentat în drept și în fapt soluția pronunțată, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva cele expuse și, cum niciuna din criticile recurentei reclamante nu se circumscriu dispozițiilor art. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1329A din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2024.