ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2024

Ședința publică din data de 06 martie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 21.10.2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei Confederația Națională Sindicală "Cartel Alfa", la cererea creditoarei Compania Artistica "Rapsodia Română" S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Rezoluția nr. 76463/25.06.2020, emisă de Oficiul National al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/25.06.2020, prin intrarea de drept în sediul social aflat în imobilul "Rapsodia Romana" din București, str. x, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea de încuviințare a executării silite, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 101Adin 13 ianuarie 2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 1914A din 16 iunie 2023, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 101A/13.01.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondată.

Prin decizia nr. 1157A/2023 din 22 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1914A/16.06.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 1157A/2023 din 22 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L., prin care critică faptul că instanța nu s-a referit la motivele acesteia de apel, respingând, în mod greșit, apelul exercitat în mod legal.

Astfel, arată că instanța a invocat dispozițiile art. 666 alin. (7) C. proc. civ., apreciind că decizia civilă nr. 101A din 13.01.2023 nu ar fi supusă niciunei căi de atac, fără a avea în vedere că obiectul cererii de apel nu a privit o cerere de încuviințare executare silită, ci o constatare a unei situații de fapt - existența unui titlu executoriu de drept, care nu necesita încuviințarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepțiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II. 1. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Art. 634 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

În litigiul pendinte, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 1157A/2023 din 22 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de apel formulată de contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L. împotriva deciziei nr. 1914A din 16 iunie 2023 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" SRL împotriva deciziei civile nr. 101A din 13 ianuarie 2023 a aceleiași instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată ".

Hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 101A din 13 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă este o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., citate, și decizia civilă nr. 1914A/2023 este tot o hotărâre definitivă.

Astfel, potrivit art. 666 alin. (7) C. proc. civ., "încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor…"

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Prin urmare, cum hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de apel exercitate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus respingerea unei cereri de încuviințare a executării silite, fiind o hotărâre definitivă, care nu are deschisă calea de atac a recursului, rezultă că și decizia nr. 1914A/2023 are caracter definitiv și, pe cale de consecință, nici decizia recurată nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

II. 2. Cu privire la excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1157A/2023 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L. împotriva deciziei nr. 1914A din 16 iunie 2023 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil, apreciind că decizia atacată este o decizie definitivă, fiind dată în soluționarea unei contestații în anulare îndreptate împotriva unei alte hotărâri pronunțate în faza apelului și care nu era susceptibilă de recurs.

În cauză, verificând cererea de recurs, se constată că recurenta nu a indicat incidența vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar criticile formulate reprezintă o reiterare a motivelor formulate în susținerea căilor de atac succesiv promovate, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură din partea instanței de apel, care a arătat argumentele, pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Astfel, prin cererea de recurs, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală, în condițiile în care a fost stabilită eronat situația de fapt din dosar și dată o calificare greșită cererii inițiale introductive de instanță.

Or, curtea de apel a analizat această critică invocată de recurenta din prezenta cauză, arătând la pagina 2, paragraf ultim din hotărâre, că obiectul cauzei nu mai poate fi recalificat în respectivul stadiu procesual, sens în care recurenta avea a critica hotărârea doar prin raportare la considerentele ce susțin soluția de inadmisibilitate pronunțată în cauză de instanța învestită cu soluționarea apelului.

Înalta Curte reține, însă, că recurenta nu a făcut trimitere la considerentele curții de apel, la modalitatea în care a fost aplicată sancțiunea inadmisibilității, și nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurenta-contestatoare a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, legate de calificarea greșită a obiectului acțiunii, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, și fără a avea legătură cu raționamentul instanței de apel, nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Drept urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția inadmisibilității recursului.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 483, art. 508 alin. (4) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1157A/2023 din 22 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.C. Compania Artistică "Rapsodia Română" S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1157A/2023 din 22 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.