ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1514/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 19 decembrie 2019, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: să oblige pârâta la plata sumei de 2.476,12 RON plus T.V.A., remunerație datorata artiștilor interpreți și executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 iunie 2018 - 31 decembrie 2019, pentru spațiile nedeclarate la C.R.E.D.I.D.A.M.; să oblige pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 621,33 RON, calculate până la data de 15 decembrie 2019 și în continuare până la plata integrală a debitului; să oblige pârâta la plata sumei de 9.045 RON plus T.V.A., reprezentând despăgubiri ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia O.R.D.A. nr. 120/2016, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți și executanți pentru comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 iunie 2017 - 31 august 2019 pentru spațiile nedeclarate C.R.E.D.I.D.A.M.; să oblige pârâta la plata triplului penalităților de întârziere; să oblige pârâta să încheie autorizații licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate; cu cheltuieli de judecată. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 213 din data de 16 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă: a admis în parte cererea formulată de reclamantul Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta A. S.A.; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 621.33 RON reprezentând penalități de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 1, calculate până la data de 15 decembrie 2019 și în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remunerației de mai sus; a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 9.045 RON reprezentând triplul remunerațiilor datorate în perioada 1 iunie 2017 - 31 august 2019 pentru unitățile nedeclarate C.R.E.D.I.D.A.M.; a obligat pe pârâtă să încheie autorizații licențe neexclusive cu C.R.E.D.I.D.A.M. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate; a respins cererea reclamantei vizând acordarea penalităților de întârziere aferente remunerațiilor pentru spațiile nedeclarate; a respins cererea reclamantei de acordare a T.V.A.; a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 1278A din data de 22 septembrie 2022, pronunțată în cauză, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâta A. S.A. - în lichidare, prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 213 din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1278A din data de 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.A., prin lichidator judiciar B.. I.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29 decembrie 2022, sub nr. x/2019, și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 2. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prin rezoluția din data de 9 martie 2023, în temeiul art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 19 septembrie 2023, când a reținut cauza în pronunțare prin prisma chestiunilor puse în discuție la acel termen de judecată - încetarea capacității de folosință a recurentei-pârâte și excepția nulității recursului; având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunțarea la data de 3 octombrie 2023. I.

Motivele de recurs Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996, a Deciziei O.R.D.A. nr. 120/2016, precum și a prevederilor art. 1349, art. 1357, art. 1358 și art. 1359 C. civ. Astfel, a arătat că, în ceea ce privește spațiile pentru care s-au încheiat convenții, sumele menționate aferente acestora au fost achitate în integralitate, instanța de apel apreciind, nejustificat faptul că au fost efectuate plăți pentru perioade care nu fac obiectul cererii introductive. Cu privire la spațiile pentru care nu s-au încheiat convenții și pentru care instanța de fond a dispus obligarea sa triplul remunerațiilor plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeași categorie, a apreciat că prevederile Deciziei O.R.D.A. nr. 120/2016 nu sunt aplicabile în cauză. A subliniat că locațiile pentru care partea adversă a susținut că nu s-au încheiat convenții au caracter sezonier, iar înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu probează fapta ilicită; în lipsa faptei ilicite nu poate fi atrasă răspunderea sa civilă delictuală. I.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate că recursul este nul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În susținerea excepție nulității recursului, a arătat că recurenta-pârâtă nu a argumentat, nici în drept și nici în fapt, motivul de casare invocat. În opinia intimatei-reclamante, partea adversă s-a limitat la indicarea pur formală a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a prezenta critica de nelegalitate care vizează decizia instanței de apel. Pe fondul recursului, a apreciat că acesta este neîntemeiat și a arătat că în mod corect instanța de apel a reținut faptul că, prin extrasul bancar din data de 27 octombrie 2020, recurenta-pârâtă a achitat remunerația solicitată pe primul capăt al cererii de chemare în judecată, precum și o sumă în plus pentru o perioadă care excede celei deduse judecății; în aceste condiții, dată fiind imputația expresă a plății de către recurenta-pârâtă, a procedat în consecință, rezultând un rest de plată, la care a fost obligată recurenta-pârâtă în mod corect de către Tribunalul București. În ceea ce privește renunțarea la pretențiile formulate ca urmare a invocării răspunderii civile delictuale, a subliniat că nu a putut renunța la acestea și nici nu le-a putut modifica, întrucât spațiile respective nu au fost declarate pentru a atrage incidența unei altfel de răspunderi. Intimata-reclamantă a arătat și că partea adversă putea cunoaște obligațiile sale legale nu numai prin faptul că aceasta are calitatea de profesionist, care trebuie să cunoască obligațiile ce îi revin în legătură cu activitatea prestată, dar și ca urmare a informărilor pe care i le-a trimis. Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Analizând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-pârâte A. S.A., invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Conform dispozițiilor art. 32 C. proc. civ., care se aplică, în mod corespunzător și în cazul căilor de atac, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes. Totodată, art. 56 alin. (1) C. proc. civ. prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași text normativ, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Art. 244 C. civ. prevede că persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege, iar art. 251 alin. (1) din același cod dispune că persoanele juridice încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise. Totodată, prevederile art. 1 din Legea nr. 31/1990 stabilesc că societățile cu sediul în România sunt investite cu personalitate juridică, iar unul dintre efectele personalității juridice este dreptul societății de a sta în justiție ca reclamantă sau pârâtă, drept care subzistă până la radierea societății din registrul comerțului, acesta fiind în realitate și momentul încetării existenței sale ca persoană juridică. Radierea unei societăți comerciale din Registrul Comerțului are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia și, prin urmare, societatea radiată nu poate avea calitate procesuală, această operațiune având semnificația încetării existenței persoanei juridice. În cauză, Înalta Curte constată că potrivit referatului cuprinzând rezultatul interogării bazei de date RECOM OnLine, aflat la dosarul de recurs, recurenta-pârâtă A. S.A. (CUI x, x) a fost radiată la data de 10 mai 2023 (motiv radiere: voința profesionistului). În consecință, recurenta-pârâtă nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, sau, altfel spus, nu mai subzistă ca subiect de drept și nici nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond, absolută și peremptorie, actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință fiind nule, în temeiul art. 56 alin. (3) C. proc. civ., iar, în cauză, cererea de recurs promovată a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic. Prin urmare, având în vedere că societatea A. S.A. este în prezent radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, Înalta Curte, față de dispozițiile legale anterior evocate, va admite excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte și va respinge recursul declarat de aceasta, prin lichidator B.., împotriva deciziei nr. 1278A din data de 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Totodată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, astfel cum a fost arătată, precum și împrejurarea că societatea A. S.A. nu mai are aptitudinea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza excepției nulității recursului și nici a celorlalte aspecte invocate sau cereri formulate în prezentul litigiu.