Decizia nr. 573/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 869/2022 a Tribunalului Buzău

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 27 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 500.000 RON, reprezentând daune morale.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 869 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul Buzău, secția civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Buzău.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 1378 din 27 iunie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea apelanților reclamanți de completare a probatoriului cu proba cu expertiză medico - legală, ca nefondată; a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 869 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1378 din 27 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă au declarat recurs reclamanții B. și A.. Prin cererea de recurs, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de apel, în vederea încuviințării și administrării probei cu expertiză medico-legală. Prin memoriul de recurs, recurenții au imputat instanței de apel încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, prin respingerea probei cu expertiză medico-legală, instanța de apel apreciind, pe de o parte, că proba nu este concludentă, iar, pe de altă parte, reținând că această probă nu a fost solicitată, nici la fond și nici în apel. Cu privire la acest aspect, au învederat că instanța este obligată să se pronunțe asupra probelor solicitate, subliniind că proba cu expertiză a fost solicitată prin chiar cererea de chemare în judecată, iar recurenții nu au renunțat la administrarea acesteia. Ulterior, în calea de atac a apelului, deși din cuprinsul cererii de apel rezulta în mod clar solicitarea administrării probei cu expertiză medico-legală, curtea de apel a reținut că această dovadă nu a fost solicitată. Or, chiar și în cazul în care s-ar aprecia ca procedural, nu s-ar fi solicitat aceasta probă, recurenții au subliniat că, potrivit art. 479 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația să dispună completarea probatoriului cu administrarea acestei probe, expertiza medico-legală fiind singura proba concludentă și obiectivă care putea stabili realitatea juridică și legătura de cauzalitate între vătămările produse ca urmare a accidentului de circulație. Concluzionând, recurenții au apreciat că au fost privați de singura proba care poate stabili realitatea în cauză, instanța de apel încălcând dispozițiile art. 479 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, subliniind că aprecierea probelor nu poate face obiectul motivului de casare privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității acestuia, invocate de instanța de recurs, din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții A. și B., în calitate de succesori ai victimei unui accident de circulație au solicitat obligarea pârâtelor C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Buzău, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora plata sumei de 500.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit în urma producerii evenimentului rutier din 17 noiembrie 2017. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357, art. 1373 art. 2223 - 2226 din C. civ., art. 194 si art. 451 - 455 C. proc. civ., art. 22 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule si tramvaie. Potrivit pretențiilor deduse judecății și normelor legale invocate de reclamanți, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligațiile pârâtelor izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 27 aprilie 2020, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Conform dispozițiilor legale enunțate, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018. Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018. Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ.: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din același cod). Coroborând normele legale enunțate, rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicție, anume fond și apel. În cauza de față, litigiul a fost soluționat în primă instanță, de Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 869 din 10 noiembrie 2022, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1378 din 27 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 27 aprilie 2020 și că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Ploiești este definitivă. În acest sens, Înalta Curte reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional inserat în art. 129 din Constituția României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii. În raport de argumentele expuse și de dispoziții legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.