Decizia nr. 2664/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 234/2022 a Tribunalului Satu Mare

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 iunie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. Filiala Satu Mare, Instituția Prefectului - Județul Satu Mare, Consiliul Județean Satu Mare și D., anularea Hotărârii nr. 4 din 17 iunie 2022, precum și a procesului-verbal corespunzător acestei hotărâri, întrucât este semnat de persoane care nu au calitatea legală și statutară de a reprezenta C. -Filiala județeană Satu Mare.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 234 din data de 3 noiembrie 2022, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de repunere pe rol, formulată de petentul A., ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu Mare, invocată de acesta, prin întâmpinare. A respins cererea principală formulată împotriva pârâtului Consiliul Județean Satu Mare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C. Satu Mare, Prefectura Județului Satu Mare și D.. În baza dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a diminuat onorariul avocațial plătit de pârâtul C. de la suma de 5.950 RON la suma de 3.000 RON și a obligat petentul A. să plătească, către pârâtul C., suma de 3.000 RON reprezentând onorariu avocat redus.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 214 din 10 februarie 2023, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimații D., Consiliul Județean Satu Mare, C. - Filiala Satu Mare, B., și Instituția Prefectului - Județul Satu Mare și, în consecință, a anulat sentința civilă nr. 234 din data de 3 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. În baza dispozițiilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții D., Consiliul Județean Satu Mare, C. - Filiala Satu Mare, B. și Instituția Prefectului - Județul Satu Mare. A obligat apelantul A. să achite intimatului C. - Filiala Satu Mare suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac promovată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 214 din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Oradea, au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul C. - Filiala Satu Mare. 4.1. Prin cererea de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de chemare în judecată. Acesta a arătat că instanța de apel a anulat hotărârea instanței de fond, fără a indica motivele concrete pentru care a fost admisă calea de atac. În opinia sa, nu rezultă ce s-a admis din solicitările efective pe care le-a formulat. În fața instanțelor de fond s-a prezentat pârâtul B., în numele C. - Filiala Satu Mare, deși nu are calitatea de reprezentant al acestuia. A adus la cunoștința instanțelor această împrejurare, însă nu i s-a solicitat pârâtului să facă dovada calității sale. Prin Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2022 a Comisiei Județene de Arbitraj și Integritate a C. a fost anulată Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022. Însă, instanțele nu au ținut cont de acest aspect. Tribunalul Satu Mare a reținut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității. De asemenea, a constatat că obiectul litigiului este reprezentat de Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 și procesul-verbal de ședință din 17 iunie 2022, a căror anulare se solicită întrucât sunt semnate de persoane necunoscute. Cu toate acestea, a reținut că nemulțumirea reclamantului constă în excluderea sa din partid, invalidarea mandatului de consilier județean, pe care l-a obținut prin soluția pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Satu Mare. Însă, prin prezentul litigiu, reclamantul a solicitat constatarea nulității înscrisului denumit Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022, întrucât a fost emis de persoane care nu reprezintă partidul. Domnul B. a fost demis la data de 20 martie 2022 de către președintele național statutar al C., în prezent conducerea filialei fiind asigurată de doamna E.. Prin urmare, înscrisurile semnate de pârâții B. și D. sunt nule. Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate a C. a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 4 din 17 iunie 2022 întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă cerută de Statut, condițiile de fond și de formă necesare unei hotărâri de excludere și nu au existat probe sau alte dovezi care să susțină acuzațiile. De asemenea, a avut în vedere lipsa calității semnatarilor de reprezentanți ai partidului. Concluzia comisiei a fost aceea că actul nu produce efecte față de reclamant, care își păstrează calitatea de membru al C. - Filiala Satu Mare. Hotărârea comisiei nu a fost atacată, astfel că produce efecte. Prin urmare, conducerea partidului este clară, iar documentele întocmite de cel care se consideră, în continuare, președinte al filialei județene și induce în eroare instituțiile, sunt lovite de nulitate. Recurentul a înțeles să facă referire la argumentele de ordin logico-juridic prezentate în cuprinsul deciziei civile nr. 1168 din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea, pronunțate în dosarul nr. x/2022, ce a avut ca obiect validarea mandatului de consilier al reclamantului. Instanța a analizat dacă acesta și-a pierdut sau nu calitatea de membru de partid. A reținut că nu și-a dat demisia și nu a fost exclus printr-o hotărâre judecătorească, Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 fiind anulată prin Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2022. A arătat că necitarea partidului, prin organele statutare, neindicarea motivelor pentru care s-a admis apelul și respingerea probatoriilor l-au determinat să-și reconsidere poziția și să dorească continuarea demersului judiciar. În consecință, a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de chemare în judecată. 4.2. Prin cererea de recurs, C. - Filiala Satu Mare a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru rejudecare, pentru a avea posibilitatea să-și formuleze apărări. În primul rând, a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, față de faptul că Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 a fost anulată prin Hotărârea nr. 1 din data de 1 iulie 2022 emisă de Comisia de Arbitraj și Integritate a C. - Organizația Județeană Satu Mare, care nu a fost contestată, fiind definitivă. Prezenta cauză a fost soluționată prin efectele produse de această ultimă hotărâre, existând autoritate de lucru judecat. Prin urmare, nu se justifică o nouă cerere de anulare a Hotărârii nr. 4/2022. În al doilea rând, a arătat că nici partidul și nici reprezentantul său legal nu au fost citați, ceea ce justifică trimiterea cauzei spre rejudecare. În aprecierea sa, instanțele care s-au pronunțat în cauză nu au solicitat numitului B. să facă dovada calității sale de reprezentant al C. - Filiala Satu Mare. Astfel, actele care s-au depus la dosar nu reprezintă punctul de vedere al partidului. În al treilea rând, a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul reclamantului. A apreciat că soluția este justă dar nu există suficiente elemente și rațiuni juridice care să reflecte și să lămurească concluziile care au condus la această soluție. Prin urmare, solicită lămurirea considerentelor și dispozitivului deciziei recurate. În finalul cererii de recurs, pârâtul C. a expus situația de fapt pe care a apreciat-o ca fiind lămuritoare cauzei, insistând asupra organelor de conducere legitime ale partidului și raporturilor dintre părți. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru rejudecarea acesteia.

Apărări formulate în cauză Intimatul Consiliul Județean Satu Mare a formulat întâmpinări la ambele recursuri promovate în cauză, prin care a solicitat respingerea acestora, ca nefondate. Intimatul B. și recurentul C. au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., prin care au invocat excepția nulității căii extraordinare de atac.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluție s-a fixat termen de judecată, pentru soluționarea recursurilor, la data de 14 decembrie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursurile formulate de reclamantul A. și de pârâtul C. - Filiala Satul Mare prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: 1. Prin cererea de recurs reclamantul A. a susținut, în esență, nemotivarea corespunzătoare a hotărârii recurate, nelegala reprezentare și citare a C. - Filiala Satu Mare, cât și nelegalitatea celor două acte pe care le-a supus controlului judecătoresc. În primul rând, acesta susține că, deși calea ordinară de atac a fost admisă, cu consecința anulării sentinței Tribunalului Satu Mare, în cuprinsul deciziei nu se regăsesc motivele care justifică soluția la care s-a oprit instanța de apel. Aceste argumente, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate. Soluția Curții de Apel Oradea este consecința actului de desistare al reclamantului, acesta înțelegând să renunțe la judecată. Astfel, dând prevalență dreptului de dispoziție al reclamantului asupra demersului judiciar inițiat și respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instituit prin art. 9 din C. proc. civ., curtea a rămas în pronunțare asupra apelului declarat de reclamant, pe care l-a admis formal, pentru a face posibilă pronunțarea unei hotărâri legale, în concordanță cu dispozițiile art. 406 alin. (5) din același act normativ, care reglementează modalitatea de soluționare a cauzei într-o astfel de ipoteză. Aceste dispoziții legale prevăd că atunci "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză." Ele se coroborează cu dispozițiile art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., care statuează că, "În caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea atacată". Rezultă, astfel, că nu pot fi primite criticile recurentului cu privire la nemotivarea deciziei atacate, prin prisma apelului cu judecata căruia a fost învestită, întrucât curtea nu s-a pronunțat pe fondul căii de atac, respectiv, nu a examinat motivele de apel invocate, ci a analizat, prioritar, cererea de renunțare la judecată, aplicând unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, acela al dreptului de dispoziție al părților. Cum reclamantul este cel care a declanșat procesul, acestuia îi este recunoscut și dreptul de a renunța la judecată, instanța învestită cu soluționarea litigiului este ținută să dea curs acestui act de desistare, continuarea judecării cauzei neputându-se realiza decât în urma manifestării de voință a părții interesate. Astfel, renunțarea la judecată are ca efect stingerea procesului declanșat de reclamant, principiul disponibilității implicând și această ipoteză. Raportând aceste considerente la motivele expuse de instanța de apel în decizia recurată, Înalta Curte observă că aceasta cuprinde argumentele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției de către instanța de apel, respectiv dispozițiile legale pe baza cărora a soluționat calea de atac și pe cele în temeiul cărora a verificat conformitatea actului de dispoziție al reclamantului cu cerințele legale care îl reglementează. Aceste elemente sunt în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că obligația de motivare a hotărârii judecătorești presupune, în fapt, o expunere a argumentelor care, prin conținutul lor, sunt de natură să influențeze soluția. Prin urmare, criticile recurentului referitoare la nemotivarea deciziei recurate, sunt nefondate. În al doilea rând, recurentul arată că instanțele de fond nu au constatat că pârâtul C. - Filiala Satu Mare este reprezentat de o persoană care nu deține calitatea de președinte. În susținerea acestei critici, dezvoltă anumite aspecte de fapt referitoare la structura partidului și organele sale de conducere, care, în opinia sa, dovedesc nelegala reprezentare a formațiunii politice în prezentul litigiu. Înalta Curte reține că aceste argumente, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate. După ce a învestit Curtea de Apel Oradea cu o cerere de apel, în cuprinsul căreia a susținut inclusiv chestiunea nelegalei reprezentări a partidului, reiterată prin prezentul recurs, reclamantul A. a formulat o cerere de renunțare la judecată. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o formă de desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței din perspectiva obligativității principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Instanța de apel s-a pronunțat, așadar, cu prioritate, asupra acestui act de dispoziție, fără a mai analiza chestiunea reprezentării, precum și celelalte aspecte de fapt și de drept supuse judecății pe calea apelului promovat în vederea schimbării sentinței prin care prima instanță soluționase cererea de chemare în judecată cu care fusese învestită de reclamant. Prin urmare, neanalizarea calității de reprezentant este o consecință a actului reclamantului de renunțare la judecata acțiunii sale civile, instanța dând eficiență manifestării de voință a acestuia în acest sens. În al treilea rând, în ceea ce privește criticile referitoare la nelegala citare a C. - Filiala Satu Mare, Înalta Curte, reținând că pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., constată că și acestea sunt nefondate. Recurentul susține prin acestea că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor procedurale care reglementează citarea și comunicarea actelor de procedură, întrucât pârâtul C. - Filiala Satu Mare a fost citat printr-o persoană care nu are calitatea de reprezentant. Or, din perspectiva interesului ocrotit prin dispozițiile art. 153 din C. proc. civ., nulitatea susținută este una relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu ar fi fost îndeplinită în condițiile legii, și numai dacă nu a fost cauzată prin propria faptă, astfel cum prevede art. 178 alin. (2) din același act normativ. Prin urmare, reclamantul nu poate invoca o astfel de neregularitate care vizează citarea părții adverse, respectiv a pârâtului C. - Filiala Satu Mare. În al patrulea rând, prin cererea de recurs, reclamantul A. reia criticile referitoare la nelegalitatea celor două acte pe care le-a supus controlului judecătoresc, solicitând anularea acestora. Înalta Curte constată însă că prin invocarea în recurs a acestor aspecte de nelegalitate deduse judecății prin acțiune, prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul ignoră propria conduită procesuală din faza apelului, când a înțeles să renunțe la judecata cererii de chemare în judecată. De altfel, recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care se ia act de renunțarea la judecată trebuie să vizeze exclusiv aspecte legate de condițiile de regularitate în care s-a procedat, respectiv maniera în care s-au aplicat dispozițiile art. 406 alin. (1)-(5) din C. proc. civ. Astfel, așa cum s-a reținut anterior, reclamantul s-a desistat de judecată, printr-o cerere expresă de renunțare la judecarea cauzei, care se găsește la dosarul instanței de apel. Limitele judecății în apel au fost stabilite deci de reclamant ca urmare a desistării, în temeiul principiului disponibilității, ca principiu fundamental al procesului civil, iar în raport de acestea instanța de apel a dat eficiență în speță dispozițiilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. și a luat act de renunțare, dispunând, totodată, anularea hotărârii pronunțate în cauză de către Tribunalul Satu Mare. Renunțarea la judecată conduce la stingerea procesului civil, astfel încât, aspectele de fapt și de drept deduse judecății, în mod corect, nu au mai fost analizate de către instanța de apel și nu pot fi examinate nici de către instanța de recurs. În al cincilea rând, reclamantul A. susține că înțelege să-și reconsidere poziția față de prezenta cauză și că își modifică manifestarea de voință exprimată în apel în sensul că dorește a continua procesul, respectiv demersurile de anulare a actelor deduse controlului judecătoresc. Înalta Curte reține că, față de obiectul pricinii, în prezenta speță, cererea de renunțare la judecată nu este prohibită sau supusă unor condiții suplimentare, în considerarea apărării interesului general sau al ocrotirii drepturilor și intereselor unor categorii speciale de persoane. Prin urmare, produce efecte ca orice act juridic unilateral. Lipsind acele dispoziții legale care să impună alte consecințe, ea trebuie socotită irevocabilă, de la data consemnării sale la dosar. Cu atât mai mult, dacă manifestarea de voință a ajuns la beneficiar, iar acesta și-a exprimat acordul cu privire la producerea efectelor acesteia, reclamantul nu mai poate reveni asupra poziției sale procesuale. Astfel, renunțarea la judecată este un act de dispoziție unilateral și irevocabil. În cauză, cererea de renunțare formulată de reclamantul A. a fost comunicată părților, cu mențiunea că au posibilitatea să-și expună punctul de vedere până la următorul termen de judecată . Consiliul Județean Satu Mare a formulat note scrise, prin care a solicitat să se ia act de cererea de renunțare, iar pârâtul B. a fost prezent la termenul de judecată și a fost de acord cu aceasta cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat. Prin urmare, cererea de renunțare a devenit irevocabilă, reclamantul neputând să revină asupra manifestării sale de voință, pentru a se continua judecata. Mai mult, recurentul nu a susținut, prin cererea de recurs, existența vreunui viciu care să fi afectat manifestarea sa de voință, iar aspectele invocate nu interzic posibilitatea reclamantului de a adopta o astfel de poziție procesuală. În consecință, revocarea în recurs a cererii de renunțare la judecată, formulată în faza apelului, nu poate fi primită. Față de aceste precizări, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A.. 2. Prin cererea de recurs, pârâtul C. - Filiala Satu Mare a susținut, în esență, nelegala reprezentare și citare în fața instanței de apel, autoritatea de lucru judecat a Hotărârii nr. 1 din 1 iulie 2022 și nemotivarea deciziei recurate. Aceste critici nu pot fi primite. Înalta Curte reține că, în cazul cererii de renunțare la judecată - act procesual de dispoziție a reclamantului - calea recursului este rezervată numai pentru eventualele neregularități legate de actul de constatare al instanței, respectiv hotărârea prin care se ia act de renunțare. Or, situațiile învederate prin cererea de recurs excedează aceste limite ale judecății. În primul rând, pârâtul susține că, în fața instanțelor de fond, partidul nu a fost citat prin reprezentantul său legal, doamna E., ci printr-o altă persoană care nu are calitatea de președinte al formațiunii politice pârâte. Însă, aceste argumente, circumscrise motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu pot fi primite întrucât chestiunea reprezentării a făcut obiect al cererii de chemare în judecată și a fost reiterată prin cererea de apel, nelegala reprezentare fiind, în opinia reclamantului, un motiv de nulitate a actelor supuse controlului judecătoresc. Analiza acestei situații antamează deci fondul pricinii, nefiind permisă în condițiile în care reclamantul a renunțat la judecată, s-a desistat de demersul său judiciar, în considerarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Prin aceste critici, recurentul nu susține existența vreunui viciu al manifestării de voință a reclamantului de a înceta procesul civil sau un alt motiv de nelegalitate al deciziei instanței de apel de a lua act de renunțarea judecării cererii de chemare în judecată, neindicând în cuprinsul cererii de recurs vreo împrejurare care să împiedice reclamantul să adopte o astfel de poziție procesuală. Prin urmare, ele nu sunt de natură a afecta legalitatea hotărârii recurate, prin care s-a luat act de declarația de renunțare a reclamantului la cererea de chemare în judecată și s-a anulat hotărârea pronunțată în cauză. În al doilea rând, se susține existența unei autorități de lucru judecat, întrucât Hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2022 a fost anulată prin Hotărârea nr. 1 din data de 1 iulie 2022 emisă de Comisia de Arbitraj și Integritate a C. - Organizația Județeană Satu Mare, definitivă, astfel că nu se justifică o nouă cerere de anulare a Hotărârii nr. 4/2022. Această critică, care nu îmbracă forma unei excepții procesuale având caracter peremptoriu, după cum a menționat expres reprezentantul convențional al C. Filiala Satu Mare cu ocazia dezbaterilor, nu poate fi analizată față de limitele învestirii instanței de recurs. Așa cum s-a reținut anterior, reclamantul s-a desistat de judecată, printr-o cerere expresă de renunțare la judecarea cauzei. Față de manifestarea de voință a reclamantului, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. și a luat act de renunțare, dispunând, totodată, anularea hotărârii pronunțate în cauză de către Tribunalul Satu Mare. Renunțarea conduce la stingerea procesului civil, astfel încât, aspectele de fapt și de drept deduse judecății, în mod corect, nu au mai fost analizate de către instanța de apel și nu pot fi examinate nici de către instanța de recurs. În al treilea rând, se susține o nemotivare a deciziei recurate, întrucât nu cuprinde argumentele care justifică soluția la care s-a oprit instanța de apel. Acest motiv de recurs, similar cu cel invocat de reclamant, circumscris motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nu poate fi admis pentru considerentele care au fost expuse anterior și care, în esență, vizează împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat pe fondul căii de atac ci a analizat, prioritar, actul de dispoziție al reclamantului, a luat act de cererea de renunțare la judecată și a anulat hotărârea pronunțată în cauză. Prin urmare, motivarea deciziei cuprinde dispozițiile legale pe baza cărora instanța a soluționat calea de atac și pe cele în temeiul cărora a verificat conformitatea actului de dispoziție al reclamantului cu cerințele legale care îl reglementează. Tot în cadrul acestui motiv de recurs, se solicită instanței să dispună lămurirea considerentelor și a dispozitivului deciziei recurate, apreciindu-se că acestea nu cuprind suficiente elemente care să justifice soluția. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 445 din C. proc. civ., lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 443 din același act normativ. Prin urmare, instanța de recurs nu va analiza această solicitare, care este inadmisibilă în recurs. În consecință, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge și recursul declarat de pârâtul C. - Filiala Satu Mare, ca nefondat. De asemenea, va respinge și cererea formulată de acestă parte de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată. Cheltuielile de judecată reduse de către instanța de apel nu fac obiect al recursului, astfel încât cererea de obligare a reclamantului la plata lor, formulată cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de recurs, nu va fi analizată. În baza dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul A., aflat în culpă procesuală, la plata sumei de 965 RON către intimatul B. cu titlu de cheltuieli de judecată.