ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 140/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 14.02.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, Baroul Satu Mare, B. și Decanul Baroului Satu Mare a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate că i s-a încălcat/restrâns dreptul la apărare, restrâns accesul la justiție prevăzut de art. 1, art. 6 din H.G. nr. 51/2008 și a art. 6, art. 13 CEDO, respectiv asigurarea apărării/respectiv acces liber la actul de justiție, să se constate că a suferit un abuz și să dispună realizarea drepturilor la despăgubire pecuniare ce vor fi stabilite de instanță ca sume cu titlu de drept bănesc pentru încălcarea/restrângerea dreptului la apărare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 16, art. 21 din Constituția României, art. 6, art. 8 din H.G.. nr. 51/2008 coroborat cu art. 1, art. 5 din O.U.G.. nr. 80/2013, art. 6, art. 13 TAR-UE.

Prin sentința civilă nr. 3/PI/CC/2022 din data de 11 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2020, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Satu Mare și Tribunalul Satu Mare, secția I civilă s-a soluționat în sensul stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.

În urma soluționării conflictului de competență, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Satu Mare, secția I civilă sub dosar nr. x/2020, la data de 19.01.2022.

Prin sentința civilă nr. 64/D din 23.03.2022 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă în dosar nr. x/2020, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, Baroul Satu Mare, B. și Decanul Baroului Satu Mare, ca neîntemeiată.

S-a confirmat onorariul final cuvenit domnului avocat C. din Baroul Sălaj în valoare de 1.567 RON și s-a dispus plata onorariului de către DEFA - Tribunalul Satu Mare din bugetul special alocat în acest sens.

Împotriva sentinței civile nr. 64/D din 23.03.2022 pronunțate de Tribunalul Satu Mare a formulat apel reclamantul A. solicitând desființarea ca nelegală a hotărârii atacate, reluarea judecății pe fond și administrarea probațiunii cu martori și interogatoriile solicitate prin acțiunea dedusă judecății.

Prin decizia civilă nr. 1660/2022-A din 09 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, Baroul Satu Mare, B. și Decanul Baroului Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 64/D din 23.03.2022 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, sentință menținută în întregime.

Împotriva deciziei Curții de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de apel și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la Curtea de Apel Oradea.

Prin motivele de recurs, recurentul susține că instanța de apel, prin decizia recurată nr. 1660/09.11.2022 a omis să se pronunțe asupra motivului de apel constând în aceea că instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 64/23.03.2022 cu încălcarea normelor de procedură privind asigurarea apărării câștigate prin încheierea fără număr din 13 mai 2020 a Judecătoriei Satu Mare.

Un alt motiv de recurs privește faptul că pârâții, în special B., se fac vinovați de crearea unui prejudiciu, săvârșind o faptă ilicită în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Satu Mare, unde pârâtul mai sus-menționat a fost desemnat să-i asigure apărare și nu s-a prezentat pentru a pune concluzii, pentru a propune proba cu martori, aspect recunoscut la interogatoriu. Învederează că la termenul din 10 aprilie 2018, reclamantul nu se afla în România, termenul fiind acordat ca urmare a schimbării președintelui completului C3.

A arătat că potrivit dispozițiilor art. 70, art. 72, art. 90 și următoarele din Legea nr. 51/1991 privind statutul și organizarea profesiei de avocat, avocații au obligația de a fi prezenți la toate termenele, dispoziții legale nerespectate în cauză.

A invocat prevederile art. 480 și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinare, intimatul B. a invocat excepția nulității recursului formulat de reclamantul A. pentru neîncadrarea motivelor invocate în ipotezele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și pe fond, respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

Prin rezoluția din 22 septembrie 2023, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 23 ianuarie 2024.

Prin încheierea de ședință din data de 24.01.2024, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, ca nefondată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin motivele de recurs, recurentul susține că instanța de apel, prin decizia recurată nr. 1660/09.11.2022, a omis să se pronunțe asupra motivului de apel constând în aceea că instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 64/23.03.2022 cu încălcarea normelor de procedură privind asigurarea apărării câștigate prin încheierea fără număr din 13 mai 2020 a Judecătoriei Satu Mare.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte îl reține a fi nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că respectiva critică privind neevaluarea motivelor din apel relative la încălcarea dreptului la apărare și pierderea astfel a procesului, a fost evaluată de instanța de apel.

Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că reclamantul avea dreptul la asistență juridică prin avocat din oficiu, iar pârâtul B. a fost prezent la termenele de judecată din 13.12.2017, 15.12.2017, 05.01.2018, 31.01.2018, 27.02.2018, 28.02.2018 și 01.03.2018, lipsind la ultimul termen de judecată fixat în cauză la data de 10.04.2018.

Curtea de apel a mai reținut că pârâtul, în calitate de avocat desemnat să asigure apărarea, nu s-a prezentat la ultimul termen de judecată, însă, validând raționamentul logico - juridic al primei instanțe, a relevat că reclamantul nu a dovedit producerea unui prejudiciu, deși avea această obligație procesuală, reținând totodată, și faptul că respectiva cauză se afla în primul ciclu procesual, fiind ulterior deschisă și calea de atac a apelului, în situația unei hotărâri potrivnice reclamantului, hotărârea pronunțată în prima instanță nefiind definitivă, astfel că nu se poate fi primită ideea unei prejudicieri în condițiile ante-menționate.

Așadar, contrar susținerilor recurentului potrivit cărora acest motiv de apel nu a fost analizat, se reține că instanța de apel a efectuat o analiză a acestui ansamblu de critici, așa cum s-a expus supra, relevând un raționament logico-juridic care cuprinde argumentele care au stat la baza soluției de respingere a acestui motiv, și anume prezența avocatului la mai multe termene de judecată, nedovedirea unui prejudiciu.

Un alt motiv de recurs privește faptul că intimații pârâți, în special B., se fac vinovați de crearea unui prejudiciu, săvârșind o faptă ilicită în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Satu Mare, unde pârâtul mai sus-menționat a fost desemnat să-i asigure apărare și nu s-a prezentat pentru a pune concluzii, pentru a propune proba cu martori, aspect recunoscut la interogatoriu. Învederează că la termenul din 10 aprilie 2018, reclamantul nu se afla în România, termenul fiind acordat ca urmare a schimbării președintelui completului C3.

A arătat de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 70, art. 72, art. 90 și următoarele din Legea nr. 51/1991 privind statutul și organizarea profesiei de avocat, avocații au obligația de a fi prezenți la toate termenele, dispoziții legale nerespectate în cauză.

Or, acest ansamblu de critici de recurs vizează existența prejudiciului. Or, existența sau inexistența pagubei e indubitabil un element al situației de fapt care excede controlului de legalitate al instanței de recurs. Aceasta întrucât, în analiza motivelor de nelegalitate, instanța de recurs nu poate proceda la o reapreciere a probelor, pentru a reține o altă stare de fapt prin reinterpretarea acestora.

Așadar, Înalta Curte consideră, grefat pe situația de fapt stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, de care instanța de recurs este ținută, date fiind limitele controlului său jurisdicțional exclusiv de legalitate, configurate de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 C. proc. civ., că în cauză, din perspectiva criticilor formulate de recurentul-reclamant, s-a realizat de către curtea de apel o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente, criticile din recurs aferente nefiind fondate.

Pentru toate aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, astfel încât în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1660A din 9 noiembrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Decanul Baroului Satu Mare, Baroul Satu Mare, B., Statul Român prin Ministerul Finantelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1660A din 9 noiembrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Decanul Baroului Satu Mare, Baroul Satu Mare, B., Statul Român prin Ministerul Finantelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.