ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 378/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2022, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

1.2. Prin Sentința 56 din 22 februarie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, deși reclamanții au solicitat anularea tuturor actelor administrative emise de pârâți pentru punerea în practică a dispozițiilor art. XXIV pct. 14, 16 și 18-19 din O.U.G. nr. 130/2021, nu au indicat în concret ce astfel de acte administrative au fost emise în executarea dispozițiilor din ordonanța de urgență declarate neconstituționale.

Obiectul acțiunii îl constituie, de fapt, pretenția reclamanților de restituire a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate reținute lunar și de plată a dobânzii legale asupra sumelor astfel reținute.

Din interpretarea art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, rezultă că legiuitorul nu a instituit o competență materială a curților de apel în soluționarea acțiunilor întemeiate pe acest text de lege, ci a stabilit că astfel de acțiuni sunt de competența instanței de contencios administrativ competente. Concluzia care se impune este că regulile de competență aplicabile sunt cele de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele prevăzute de art. 10 din lege.

Cum, în cauză, se solicită restituirea unor sume de bani reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, este evident că obiectul acțiunii îl constituie pretenția de restituire a contribuției menționate, astfel că litigiul trebuie calificat ca având obiect contribuții din cele menționate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecința fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenței.

Astfel, valoarea obiectului litigiului fiind sub pragul de 3.000.000 RON, a constatat instanța că tribunalul este competent a soluționa cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare – secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal la data de 27.02.2023

Prin sentința civilă nr. 367 din 10 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că reclamanții susțin obligarea pârâților la repararea prejudiciului produs ca urmare a aplicării art. XXIV pct. 14, 16 și 18-19 din O.U.G. nr. 130/2021.

În condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu s-ar putea vorbi de competența tribunalului, tocmai pentru că trebuie avută în vedere calitatea pârâților care, cu excepția Casei de Pensii Teritoriale Satu Mare, au calitatea unor autorități publice centrale.

Tribunalul, constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamanți în cuprinsul acțiunii.

Reclamanții sunt nemulțumiți că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 130/2021, s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, considerându-se vătămați de aplicarea prevederilor art. XXIV din ordonanța de urgență menționată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ constatat neconstituțional (prin Decizia nr. 650/15.12.2022 a Curții Constituționale), fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice) față de care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile situația în care prevederile ordonanței de urgență au fost declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Oradea, domiciliile reclamanților aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și F. și pe pârâții Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Satu Mare în favoarea Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.