ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2616/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr. x/2021, reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de 406.411,40 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate și predate pârâtei, precum și cheltuielile de judecată și executare silită ocazionate.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 108/C din 30 mai 2022, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și obligat pe pârâtă la plata sumei de 375.708 RON către reclamant, reprezentând despăgubiri achitate de reclamant pentru bunurile confiscate și valorificate, restul pretențiilor fiind respinse.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia nr. 273 A din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor împotriva încheierii din 21 octombrie 2021 și a sentinței civile nr. 108/C din 30 mai 2022, ambele pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, pe care le-a păstrat în întregime.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 273 A din 28 februarie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de apel în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca nefondată. Recurenta-pârâtă a formulat următoare critici: Potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanța de judecată poate da sau restabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, însă conform art. 22 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., instanța are obligația de a soluționa litigiul conform regulilor de drept aplicabile. Prin încheierea din 18 iunie 2021, prima instanță a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept al cererii, sens în care acesta a depus note de ședință, prin care a arătat că invocă în drept prevederile art. 1341-1344 din C. civ., respectiv plata nedatorată, motiv pentru care se impunea admiterea apelului formulat în cauză. Instanța de apel a apreciat că invocarea prin notele de ședință a unor temeiuri de drept care nu au legătură cu obiectul cererii nu influențează în niciun fel soluția, în condițiile în care prima instanță a calificat corect cererea. Acțiunea fundamentată pe dispozițiile art. 1341-1344 din C. civ., ca fiind o plată nedatorată de către reclamanta, este nefondată atât timp cât Inspectoratul de Politie al Județului Bihor, în calitate de pârât în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bihor, a fost obligat potrivit deciziei nr. 150/A/2019 din 12 martie 2019 a Curții de Apel Oradea la plata sumei de 375.708 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate. Este eronată concluzia instanței de apel în sensul că prima instanță ar fi dat o calificare juridică corectă a cererii de chemare în judecată, ca fiind o cerere de chemare în garanție, având ca fundament juridic dispozițiile art. 72 C. proc. civ., întrucât din dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 108/C/2022, pe care a pronunțat-o Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2021, nu reiese că cererea a fost calificată drept o cerere de chemare în garanție. De asemenea, recurenta-reclamantă a reiterat aspecte ce țin de fondul cauzei, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât nu există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție și nici nu sunt incidente dispozițiile art. 1345 din C. civ. În fapt, a arătat că marfa confiscată era perisabilă, astfel că a fost predată de urgență la 28 mai 2011 pe bază de proces-verbal de predare-primire de către reclamant direct societății S.C. A. S.R.L., spre valorificare, iar sumele de bani rezultate în urma valorificării reprezintă venit la bugetul de stat. Prețul de valorificare a bunurilor confiscate per/kg a fost stabilit de reclamant, potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) O.G. nr. 14/2007, coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 731/2007, cu modificările și completările ulterioare), iar DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Bihor nu a intrat în posesia mărfii confiscate, pe care nu a valorificat-o, cum greșit a apreciat instanța de fond. Faptul că sumele de bani rezultate în urma valorificării reprezintă venit la bugetul de stat nu înseamnă că recurenta a valorificat bunurile confiscate, ci doar a încasat banii, care au fost virați în contul bugetului de stat. Recurenta nu a indicat temeiul de drept al recursului.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. O primă critică invocată de recurentă vizează concluzia instanței de apel în sensul că judecătorul fondului ar fi dat o calificare juridică corectă cererii de chemare în judecată, ca fiind o cerere de chemare în garanție, având ca fundament juridic dispozițiile art. 72 C. proc. civ. Susținerea este întemeiată pe considerentul că reclamantul a depus note de ședință, prin care a arătat că invocă în drept prevederile art. 1341-1344 din C. civ., respectiv plata nedatorată, iar, din dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 108/C/2022, pe care a pronunțat-o Tribunalul Bihor, nu reiese că cererea a fost calificată drept o cerere de chemare în garanție. Critica este nefondată, prin decizia recurată instanța de apel reținând corect aplicabilitatea principiului disponibilității, potrivit cu care partea reclamantă investește instanța cu o stare de fapt pe care instanța trebuie să o interpreteze corect, fără a încălca limitele investirii, însă calificarea juridică a cererii este atributul exclusiv al instanței, așa cum rezultă din art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căreia "judecătorul dă și restabilește calificarea juridică a cererii chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire." Prin urmare, în cauză, calificarea cererii de chemare în judecată ca fiind o cerere de chemare în garanție este justificată prin prisma prevederilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., raportat însă și la prevederile art. 6 alin. (6) și (8) din O.G. nr. 14/2007 dispoziții evocate de către reclamant ca fiind temeiul de drept substanțial al acțiunii. Din modul în care sunt formulate pretențiile reclamantului IPJ Bihor rezultă cu evidență ca scopul demersului judiciar a fost regresul împotriva reprezentantului Statului, în bugetul căruia a fost virată contravaloarea mărfii valorificate, apreciindu-se astfel că acesta din urmă, ca beneficiar direct al sumei, trebuie să răspundă și să îl despăgubească. Așadar, deși reclamantul a indicat formal mai multe temeiuri legale ale cererii sale de chemare în judecată, printre care și cele ale art. art. 1341-1344 din C. civ., mijlocul procesual ales pentru valorificarea pretențiilor sale a fost calificat ca fiind cererea de chemare în garanție. În ceea ce privește motivul de recurs vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (8) din O.G. nr. 14/2017 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, Înalta Curte reține că, subsumat acestor critici, recurenta contestă modalitatea în care au fost valorificate bunurile confiscate, invocând aspecte ce vizează valorificarea în concret a bunurilor, aspecte ce țin de valoarea sumelor de bani obținute ca urmare a valorificării acestora, și nu în ultimul rând, faptul că suma de bani obținută a fost virată în contul de valorificări, fiind făcută venit la bugetul de stat gestionat de către Ministerul Finanțelor. În privința aspectelor de nelegalitate învederate, criticile sunt nefondate, instanța de apel realizând o corectă aplicare a prevederilor art. 6 alin. (8) din O.G. nr. 14/2017. Potrivit acestora dispoziții legale, în cazul în care, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, se dispune restituirea bunurilor de consum alimentar cu grad ridicat de perisabilitate, sumele obținute din valorificarea acestora se achită persoanei de la care au fost preluate bunurile respective, conform prevederilor din hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, de la bugetul de stat sau de la bugetul local, după caz, la nivelul actualizat al prețurilor, în situația în care în hotărâre nu se prevede suma. Față de aceste considerente, în mod legal a reținut instanța de apel că pârâtei DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Bihor în calitate de reprezentant legal în teritoriu al acestuia, îi revine obligația de a despăgubi pe cel de la care a fost confiscată marfa perisabilă și valorificată, cu atât mai mult cu cât prețul obținut din valorificare s-a făcut venit la bugetul de stat. Celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs și care se referă la cuantumul sumei obținută din vânzarea bunurilor ori la modalitatea concretă în care acestea au fost valorificate, se circumscriu stării de fapt astfel cum a rezultat din administrarea și interpretarea probatoriului, excedând așadar sferei de nelegalitate în care pot fi cenzurate criticile din recurs. Prin urmare, față de cele reținute anterior, prin prisma dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.