ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2113/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 28.08.2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva procedurii de executare silită pornită la cererea intimatului, solicitând admiterea contestației la executare și anularea raportului de expertiză, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a înștiințării privind măsura popririi, efectuate în dosarul de executare nr. 390/2021 aflat pe rolul B. pentru suma de 14865,29 RON. A solicitat totodată și întoarcerea executării silite precum și plata cheltuielilor de judecată, și restituirea taxei judiciare de timbru.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 837/19.02.2024, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

A reținut instanța că, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Astfel, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj, iar nu în București. De altfel, chiar în prezenta cauză, contestatoarea a arătat că are sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj.

Totodată, prin Decizia nr. 6/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.

Or, în prezenta cauză, titlul executoriu privește Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, dezmembrământ al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A..

Prin sentința nr. 6938/12.06.2024, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că prin încheierea pronunțată la data de 02.08.2021 în dosar nr. x/2021, Judecătoria Sector 1 Bucuresti a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Compania Natională de Căi Ferate CFR S.A. -Sucursala CF Craiova, formulată de B., la solicitarea creditorului A..

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 714 C. proc. civ. și a Deciziei în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curți, revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare, cu respectarea principiul unicității instanței de executare care presupune că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, trebuie să se țină seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea contestatoarei CNCF CFR S.A. - Sucursala Craiova privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 390/2021, aflat pe rolul B..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Totodată, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 02.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. x/2021, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare deduse judecății.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.