ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2112/2024

HOTĂRÂRE

09.10.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2112/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 14.12.2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Sector 6 București, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 București - Serviciul Urmărire Executări Silite, Subunitatea Administrativ Teritorială Sector 6, repunerea în termenul de a formula contestație împotriva executării silite și contestație la executare (și poprire) solicitând, în temeiul art. 712 și urm. C. proc. civ., următoarele:

- Anularea Somației privind acțiunea de executare silită, a încheierii organului fiscal și a tuturor actelor de executare silită emise de către pârâți, precum și anularea încheierii prin care s-a admis executare silită (dacă există un asemenea act), fără a i se percepe penalități, dobânzi penalizatoare și fără perceperea altor comisioane, ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere pe de o parte, că nu a primit niciodată acest dosar de executare silită, iar pe de altă parte, că acesta este în baza unei sancțiuni contravenționale ce a fost atacată cu plângere la instanța competentă - dosar nr. x/2023-urmând să timbreze conform dispozițiilor instanței, la valoarea totală cuprinsă în titlul executoriu ce nu îi este cunoscută;

- Anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită ce face obiectul titlului executoriu al pârâților, cu consecința anulării tuturor actelor (inclusiv a înființării popririi) și sumelor încheiate în acest sens, a tuturor sumelor și dobânzilor penalizatoare astfel rezultate, ca și a sumelor rezultate din aceste operațiuni (a taxelor judiciare de timbru, a taxelor poștale, onorariu avocat, etc.) până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni;

- Întoarcerea executării silite;

- Obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 RON pentru fapta de discriminare (O.G. nr. 137/2000);

- Suspendarea executării titlului executoriu până la soluționarea definitivă a dosarelor ce fac obiectul plângerilor contravenționale, conform art. 719 C. proc. civ., corelat cu art. 260-261 Codul de procedură fiscală;

- Obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2592/27.03.2024, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

A reținut instanța că, potrivit verificărilor din baza de date DEPABD, domiciliul contestatorului se află în str. x, municipiul Drobeta Turnu-Severin, județul Mehedinți.

Împrejuarea că în cauză, contestatorul figurează cu reședința în București, str. x, nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței instanței, întrucât înregistrarea reședinței la organele administrative competente asigură exclusiv opozabilitatea față de terți a locuinței secundare, cu regimul aferent acesteia, nereprezentând dovada domiciliului în fapt, ca locuință principală, și neasigurând opozabilitatea față de terți a unui atare locuințe, pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. civ.

Nefiind incidentă excepția prevăzută de art. 91 alin. (3) C. civ., care presupune cunoașterea de către creditor a unei alte adrese de domiciliul a contestatorului decât cea inserată cu acest titlu în cartea sa de identitate, sunt aplicabile dispozițiile art. 91 alin. (1) C. civ., conform cărora dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Or, conform mențiunilor din cartea de identitate a contestatorului și relațiilor din DEPABD, domiciliul acestuia se află în str. x, municipiul Drobeta Turnu-Severin, județul Mehedinți, situație față de care competența de soluționare aparține Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanță de la domiciliul debitorului, conform art. 651 alin. (1) raportat la art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1321/31.05.2024, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, potrivit copiei cărții de identitate depuse la dosarul cauzei, contestatorul are domiciliul în Drobeta Turnu-Severin, însă are reședința declarată în București, str. x, București.

Dispozițiile art. 87 C. civ. statuează că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Noțiunea de domiciliu care interesează regulile privind competența de soluționare a unei cereri de contestație la executare nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Din actele dosarului, rezultă că la data sesizării organului de executare fiscală, debitorul avea adresa de reședință (domiciliul în fapt) în București, strada x nr. 9, apartament 27, astfel încât instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Sectorului 6 București, având în vedere faptul că debitorul contestator își are locuința statornică și declarată public, în circumscripția acestei instanțe.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, pentru următoarele argumente:

Litigiul dedus judecății vizează contestația la executare formulată de către debitorul A. împotriva executării silite declanșate împotriva sa de organul fiscal prin Somația nr. x emisă în dosarul de executare nr. x/30.06.2023, urmare a procesului-verbal Seria x nr. x/18.01.2023 al Primăriei Municipiului București, Poliția Locală-Serviciul Rutier, din care rezultă că s-a aplicat o sancțiune contravențională pentru abatere rutieră în cuantum de 290 RON și cheltuieli de executare silită în valoare de 8 RON.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. dispune că: împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Așadar, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită începe prin comunicarea somației - acesta fiind momentul în raport de care se stabilește domiciliul debitorului pentru determinarea instanței de executare.

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

În acest sens, art. 91 C. civ. reține că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar, conform art. 89 din același cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința înscrisă în actul de identitate, ci adresa unde partea locuiește efectiv.

Înalta Curte constată că la momentul începerii executării silite (reprezentat de data comunicării somației de plată), respectiv 17.07.2023 (conform dovezii de comunicare aflată la dosarul Judecătoriei Sector 6 București), reședința statornică și durabilă a debitorului contestator era în București, strada x nr. 9, apartament 27, așa cum rezultă din adresa DEPABD aflată la dosarul instanței mai întâi învestite.

Această comunicare s-a efectuat la adresa debitorului din cartea de identitate, cu ignorarea dovezilor privind reședința acestuia, care se afla, atât la data comunicării somației de plată (17.07.2023), cât și la data introducerii acțiunii (14.12.2023), în București, strada x nr. 9, apartament 27.

Potrivit verificărilor efectuate de către DEPABD, în perioada 19.12.2022-18.12.2023, 13.12.2023-12.12.2024, 21.04.2022-31.12.2022, 01.05.2021-30.04.2022, contestatorul a avut reședința în București, strada x nr. 9, apartament 27.

De asemenea, în perioadele 17.12.2020-16.12.2021, 17.12.2019-16.12.2020, 03.01.2019-31.12.2019, 15.01.2018-31.12.2018, contestatorul a avut reședința tot în sector 6 București, în strada x nr. 13, iar în perioadele 19.01-2017-15.01.2018, 30.08.2016-15.01.2017, 10.05.2016-21.12.2016, în sector 6 București, strada x nr. 10.

În situația particulară a contestației la executare, proximitatea domiciliului în fapt al debitorului față de instanța de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiție, iar măsurile de executare silită față bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumția că acestea se află în apropierea locuinței efective a debitorului.

Prin urmare, întrucât debitorul avea domiciliul în fapt, la data comunicării somației de plată, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București, aceasta este instanța competentă cu soluționarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.