ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 08.05.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., admiterea contestației la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 341/2021 al B., solicitand anularea raportului de expertiză efectuat de către S.C. C. S.R.L., a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 06.08.2021 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 01.09.2021, a înștiințării privind măsură popririi, a înștiințării privind începerea executării silite, efectuate în dosarul de executare nr. 341/2021 al B., pentru suma de 2.923,94 RON, întoarcerea executării pentru suma de 2.923,94 RON, și obligarea intimatei la restituirea acestei sume, actualizată cu indice de inflație și dobânda legală la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2157/01.04.2024, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

A reținut instanța că în cauză toate actele de executare silită, inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Sucursala CF Craiova a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A., iar nu împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA-societatea mamă.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze prezenta contestație la executare este judecătoria în a cărei circumscripție de află Sucursala CF Craiova a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A., aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare nr. 341/2021.

Faptul că Judecătoria Sectorului 1 București este cea care a încuviințat executarea silită nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenței instanței de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepțiile prevăzute de lege. Or, încuviințarea executării silite de către o altă instanță decât cea de executare nu reprezintă o excepție de la regula stabilită de art. 651 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nu poate atrage competența asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

Prin sentința nr. 7902/02.07.2024, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că în cauză, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, prin încheierea pronunțată la data de 06.08.2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Compania Natională de Căi Ferate CFR SA-Sucursala CFR Craiova, formulată de B., la solicitarea creditoarei A..

Prin urmare, revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare, potrivit art. 714 din C. proc. civ., în respectarea principiului unicității instanței de executare ce presupune că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, trebuie să se țină seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, fiind incidentă Decizia în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat în acest sens.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea contestatoarei CNCF CFR S.A. - Sucursala Craiova privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 341/2021, aflat pe rolul B..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Totodată, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 06.08.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. x/2021, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare deduse judecății.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.