ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 211/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024 Asupra recursului civil de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia civilă nr. 277/2023 din 25 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost constatat perimat recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 743 din 16 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație si Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31 mai 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, pentru motivele invocate în fața instanțelor de fond. Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data 31 ianuarie 2024, în vederea soluționării recursului, când a rămas în pronunțare asupra excepțiilor decăderii din dreptul de a exercita calea de atac și a nulității recursului pentru nemotivare, invocate din oficiu. 2. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, în raport de excepțiile decăderii din dreptul de a exercita calea de atac și a nulității recursului pentru nemotivare, invocate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și prevederile art. 499 din același cod, Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește excepția decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de recurs fiind tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor mai sus menționate, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor procedurale este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 277/2023 din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost pronunțată la data de 25 aprilie 2023, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 02 mai 2023. Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Craiova, la data de 03 mai 2023, astfel cum rezultă din ștampila poștei aflată pe plic, la dosarul de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Cum articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs este nulă, recurentul-pârât neformulând critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Art. 487 alin. (1) din același act normativ prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs". Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului.

Excepțiile prevăzute de textele procedurale precizate vizează motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii. Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același act normativ.

Se constată că, în cuprinsul declarației de recurs formulate de pârâtul A., se menționează faptul că motivele de recurs sunt aceleași ca cele prezentate în fața instanțelor de fond. Drept urmare, în realitate, recurenta-pârât nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a determinat constatarea perimării recursului, în conformitate cu art. 416 C. proc. civ. și care să tindă a demonstra nelegalitatea acestei sancțiuni procedurale. Lipsa totală a motivării și inexistența unor critici pentru care se apreciază că se impune admiterea căii de atac și care sunt normele de drept încălcate de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea încheierii recurate nu ar putea conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Cum instanța de recurs trebuie să acorde prioritate excepțiilor legate de investirea instanței, stabilirea respectării sau nu a termenului de declarare a recursului și soluționarea excepției de decădere a recurentului din dreptul de a exercita calea de atac este prioritară, astfel că, în raport de dispozițiile art. 185 C. proc. civ., va face aplicarea sancțiunii nulității și va anula recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâtul A., împotriva deciziei nr. 277/2023 din 25 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.