ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2062/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 27.06.2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Argeș a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M.

N., M., O., P., Q., R., S., T., U. (moștenitor rezervatar al defunctei V.), W., X., Y., anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 388/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc Z., inclusiv a somației cu nr. x/2022 din data de 31.05.2023, înregistrată la Tribunalul Argeș, sub nr. x/03.12.2020, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată la data de 03.10.2022 de către Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, atașată somației din data de 31.05.2023; să se constate suspendarea de drept a oricărei executări silite pentru sumele care nu au devenit exigibile până la data încuviințării executării silite în dosar nr. x/2022 al Z., conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 666, 670, 701, 712 si următoarele din C. proc. civ., O.U.G. nr. 114/2018.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1933 din 4 decembrie 2023, Judecătoria Găești a respins excepția necompetenței materiale, invocată de intimați prin întâmpinare, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, reținând, în esență, că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 5 București și incidența în cauză a Deciziei nr. 20/2021 pronunțate în recurs în interesul legii.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5556 din 11 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Găești, făcând aplicarea art. 127 din C. proc. civ., în sensul că Judecătoria Găești este instanță de același grad cu instanța de executare, aflată în circumscripția teritorială a unei curți de apel învecinate (Curtea de Apel Ploiești) celor în a căror rază teritorială (Curtea de Apel București și Curtea de Apel Pitești) se regăsesc instanțele la care funcționează creditorii judecători (Judecătoria Pitești și Tribunalul București).

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 5 București a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 5 București, pentru următoarele considerente:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, debitorul Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu intimații-creditori, având funcția de judecători, a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc Z., inclusiv a somației cu nr. x/2022 din data de 31.05.2023, înregistrată la Tribunalul Argeș, sub nr. x/03.12.2020, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată la data de 03.10.2022 de către Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, atașată somației din data de 31.05.2023; să se constate suspendarea de drept a oricărei executări silite pentru sumele care nu au devenit exigibile până la data încuviințării executării silite în dosar nr. x/2022 al Z., conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. contestația se introduce la instanța de executare, iar, conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, urmând ca instanța de executare să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite, contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a pronunțat decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În considerentele acestei decizii în interesul legii, s-au reținut următoarele aspecte relevante în cauza de față:

Încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestația la executare poate fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuționale există o singură instanță de executare. (…)

Principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare. (…)

Actuala reglementare nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 și 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relația de condiționare dintre competența teritorială a instanței de executare și sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerința unei noi încuviințări a executării silite de către instanța în circumscripția căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată și posibilitatea ca în caz de poprire contestația la executare să poată fi introdusă și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se afla instanța de executare.

Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situația în care, cu privire la același raport juridic, să fie pronunțate soluții contrare de către instanțe diferite. (…)

Atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Făcând aplicarea în cauză a acestei decizii cu caracter obligatoriu, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că prin încheierea pronunțată la 3 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită pentru executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1822/03.12.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 2667/17.11.2021 a Curții de Apel Ploiești, astfel că această judecătorie a dobândit calitatea de instanță de executare, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv contestația la executare ce face obiectul litigiului de față.

Odată stabilită instanța de executare, în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Principiul unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv aceluia care se circumscrie incidenței art. 127 din C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Sectorului 5 București cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu analiza acesteia și reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa, iar nu în cadrul unei contestații ivite ulterior, pe parcursul executării silite.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa contestația la executare este Judecătoria Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.