ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2024

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A., deținut în Penitenciarul Oradea, a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și a solicitat instanței să dispună prin hotărârea ce o va pronunța să-i fie respectate următoarele drepturi: dreptul la demnitate umană, dreptul la integritate, dreptul la sănătate, dreptul la viață normală în detenție, libertatea de exprimare verbală/scrisă, accesul la educație de orice tip/formă, dreptul/accesul neîngrădit la informațiile de interes public, organisme, organizații naționale și internaționale, interzicerea facerii răului indirect, adică prin alți deținuți, art. 20 din Legea 145/2019, interzicerea discriminării de orice fel, interzicerea relelor tratamente prin acte scrise în general, implicarea socio-educativă pentru integrarea sa în societate. La data de 11.05.2022, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții la luarea tuturor măsurilor necesare punerii în aplicare a Recomandării nr. 114/01.02.2019 emisă de Avocatul Poporului la solicitarea și obligarea pârâților la respectarea tuturor drepturilor de care acesta se bucură, garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, indicate la punctele 1-13 din cererea introductivă.

Hotărârea Tribunalului București: Prin sentința nr. 385 din 23 martie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Din punct de vedere al necompetenței materiale, Tribunalul a reținut că potrivit art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ. Judecătoriile judecă în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe. A precizat că, având în vedere că cererea formulată de către reclamant are ca obiect obligarea pârâților la executarea unor obligații de a face neevaluabile în bani, rezultă că din punct de vedere material, judecătoria este competentă să soluționeze prezenta cerere. În concluzie, Tribunalul București a reținut că judecătoria este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze pricina.

Hotărârea Judecătoriei Oradea: Prin sentința civilă nr. 3190 din 20 iunie 2023, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. Pentru a pronunța această soluție, instanța a arătat că art. 111 din C. proc. civ. prevede posibilitatea de a introduce cereri de chemare în judecată la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului, însă prin aceste norme este stabilită o competență alternativă, la opțiunea reclamantului. Judecătoria Oradea a reținut că reclamantul nu a optat pentru stabilirea competenței soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, adresând cererea Tribunalului București, desprinzându-se concluzia că acesta a înțeles să învestească instanța de la sediul pârâtelor pentru soluționarea cererii sale. Constatând că Ministerul Justiției are sediul în București, în sectorul 5, iar Administrația Națională a Penitenciarelor, are sediul în București, Calea x, sector 1; în absența unui alt criteriu, Judecătoria Oradea a declinat competența în favoarea instanței de la sediul primului pârât - Ministerul Justiției -, anume Judecătoriei Sectorului 5 București.

Hotărârea Judecătoriei Sector 5 București: Prin sentința civilă nr. 4398 din 13 mai 2024, Judecătoria Sector 5 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., iar instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta acțiune este Judecătoria Oradea, raportat la faptul că reclamantul se află în Penitenciarul Oradea.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență Reclamantul A. a învestit Tribunalul București cu soluționarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, prin care a solicitat instanței să dispună ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i fie respectate următoarele drepturi: dreptul la demnitate umană, dreptul la integritate, dreptul la sănătate, dreptul la viață normală în detenție, libertatea de exprimare verbală/scrisă, accesul la educație de orice tip/formă, dreptul/accesul neîngrădit la informațiile de interes public, organisme, organizații naționale și internaționale, interzicerea facerii răului indirect, adică prin alți deținuți, art. 20 din legea 145/2019, interzicerea discriminării de orice fel, interzicerea relelor tratamente prin acte scrise în general, implicarea socio-educativă pentru integrarea sa în societate. În materia competenței teritoriale, C. proc. civ. stabilește, la art. 111, că Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. Această dispoziție legală reglementează o competență teritorială alternativă în ceea ce privește litigiile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiție, acesta având posibilitatea să introducă acțiunea fie la instanța unde își are domiciliul sau sediul, fie la instanța unde are sediul pârâtul. Art. 111 C. proc. civ. urmărește nu numai transpunerea principiului liberului acces la justiție, prin facilitarea accesului la instanță pentru reclamant, dar și evitarea aglomerării instanței de la sediul persoanei juridice de drept public chemate în judecată în calitate de pârât. În cauză, reclamantul se află în stare de detenție la Penitenciarul Oradea, unde execută o pedeapsă privativă de libertate. Potrivit art. 116 C. proc. civ., Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Se observă că acest text de lege instituie un caz de competență teritorială alternativă, reclamantul fiind cel care are dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente teritorial, respectiv între instanța de la domiciliul său și instanța de la sediul pârâtului. Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, în a cărei rază teritorială de află sediul pârâtului Ministerul Justiției, reclamantul a făcut alegerea de competență teritorială, fixând competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în mod definitiv, în favoarea instanței competente material în a cărei circumscripție se află sediul pârâtului. Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, secția civilă, competentă material și teritorial să soluționeze cauza.