ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2021/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată, la 12 mai 2023, cererea de revizuire a încheierii din camera de consiliu nr. 466 din 9 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, formulată de revizuentul A..

Invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susținut că în mod greșit cererea de strămutare a fost soluționată de către secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât cererea sa a fost transmisă secției a II-a civile a acestei instanțe, care, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3), precum și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și ale C. proc. civ. avea competența de a soluționa cereri de strămutare.

Revizuentul a afirmat că membrii completului de judecată care s-au pronunțat asupra cererii de strămutare nu au fost imparțiali.

Totodată, a învederat că nu a primit din partea Curții de Apel Ploiești copiile electronice solicitate cu privire la cauzele în care a avut calitatea de parte, ci un răspuns al președintelui acestei instanțe.

Invocând dispozițiile art. 231 pct. 5 C. proc. civ., a apreciat că, de vreme ce a formulat o solicitare privind eliberarea copiei electronice a înregistrării ședinței de judecată a fost formulată, emiterea acesteia era imperativă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.

Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2023, pronunțată în prezentul dosar, Înalta Curte, constatând lipsa părților de la dezbateri, precum și faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost repusă pe rol prin încheierea de ședință din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, la solicitarea revizuentului, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la 26 septembrie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) din același act normativ.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu prioritate din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) din același act normativ, ce reprezintă însăși premisa promovării căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele enumerate la punctele 1-11.

Art. 509 alin. (1) pct. 1 din același act normativ prevede că, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută" "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."

Pentru ca hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiția de a evoca fondul este necesar ca instanța care a pronunțat hotărârea să stabilească o altă situație de fapt față de cea reținută în etapele procesuale anterioare sau să aplice alte dispoziții legale la împrejurări de fapt determinate și, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

În materia revizuirii, evocarea fondului presupune examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate.

Condiția evocării fondului este impusă de specificul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire urmează a se pronunța în raport de împrejurări noi, ce au survenit ulterior pronunțării/rămânerii definitive a hotărârii asupra căreia poartă cererea de revizuire.

Analizând comparativ condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală evocată și particularitatea hotărârii a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că aceasta nu evocă fondul, nefiind susceptibilă de a fi revizuită.

Astfel, obiectul cererii de revizuire este reprezentat de încheierea nr. 466 din 9 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Potrivit dispozițiilor legale care o reglementează (art. 140 C. proc. civ.), cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul în care aceasta figurează ca parte.

Cererea de strămutare nu privește fondul litigiului, ci vizează eliminarea, pe care incidentală, a unei suspiciuni legate de imparțialitatea și obiectivitatea instanței sesizate cu soluționarea acesteia.

Garantarea imparțialității obiective, relevantă în procedura reglementată la art. 140 și următ. C. proc. civ., presupune, așadar, verificarea anumitor situații sau împrejurări care, prin natura lor creează aparența lipsei de imparțialitate din cauza unor circumstanțe particulare (calitatea părților, relații conflictuale locale, specificitatea procesului sau motive de siguranță publică).

Ca atare, instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare nu are abilitatea de a da o dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Dimpotrivă, în raport de particularitatea cererii de strămutare, instanța este limitată, exclusiv, la verificarea existenței ipotezelor reglementate la art. 140 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, condiția evocării fondului, impusă de textul de lege menționat nu este îndeplinită, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a efectuat, prin pronunțarea încheierii nr. 466 din 9 martie 2023, o analiză proprie asupra cauzei, ci a soluționat, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă în raport de motivele de bănuială legitimă invocate.

Astfel, încheierea atacată, prin care a fost soluționată o cerere de strămutare, este o hotărâre care nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind, pe cale de consecință, susceptibilă de a fi revizuită.

Or, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", ceea ce înseamnă că o hotărâre prin care a fost soluționată o cerere de strămutare nu poate constitui obiect al acestei căi extraordinare de atac.

În raport de aceste argumente și reținând prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) din acest act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 466 din 9 martie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.