ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2158/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 31 august 2020 sub nr. x/2020, A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând anularea acesteia.

Motivele invocate de revizuent sunt, în esență, următoarele:

Se afirmă că nu au fost analizate corect afirmațiile din cererea formulată de revizuent și nu au fost avute în vedere probele de la dosarul cauzei. Se mai arată că prin încheierea atacată, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și că există hotărâri potrivnice.

Autorul căii de atac susține că instanța nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor procesului și nici asupra aspectelor legate de imparțialitatea judecătorilor. Mai susține că există contrarietate între încheierea atacată și încheierea nr. 3823/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Intimatul Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de dispozițiile art. 509 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Autorul căii de atac a solicitat revizuirea încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de aceeași parte în dosarul nr. x/2020. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) și alin. (2) din același cod, pot fi atacate cu revizuire hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, precum și cele care nu evocă fondul, dar numai pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3, pct. 4 și pct. 7-10. Încheierea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată într-un dosar având ca obiect soluționarea incidentului procedural al strămutării și a fost dată fără motivare, astfel cum arată dispozițiile art. 143 alin. (3) C. proc. civ.. Ca urmare, față de faptul că încheierea atacată nu evocă fondul și față de temeiul de drept invocat de revizuent, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 1 din același cod, cererea formulată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, revizuentul a invocat contrarietatea dintre încheierea nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 și încheierea nr. 3823 din 15 octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014.

Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Ploiești, părțile în acest dosar fiind B. și Serviciul Român de Informații.

Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Ploiești, părțile în acest dosar fiind A. și Serviciul Român de Informații-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu din cadrul Serviciului Român de Informații.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune. Instanța supremă observă că dosarele nr. x/2014 și nr. y/2020 nu au același obiect, ele vizând strămutarea unor dosare diferite. Instanța supremă constată și că părțile din cele două dosare sunt diferite.

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect și a identității de părți făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8, alin. (2) și 513 C. proc. civ., raportat la art. 248 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și, în consecință, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă cu privire la soluția privind cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu drept de recurs, care este de competența Completului de 5 judecători, cu privire la soluția privind cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.