ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 995/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost suspendată judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2480 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 4 noul C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea legată de faptul că încheierea atacată, ce i-a fost comunicată, nu este semnată, nefiind astfel respectate prevederile art. 426 și 427 C. proc. civ. și nici cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanței ce a pronunțat decizia.

Prin rezoluția din 4 martie 2020, a fost fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în ședință publică, cu citarea revizuentului.

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2480 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judearea în lipsă", iar art. 414 alin. (1) din același act normativ prevede că "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că împotriva încheierii de suspendare ce face obiectul prezentului litigiu nu mai poate fi exercitat controlul judiciar, măsura suspendării fiind dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea atacată având caracter definitiv.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, reglementat de art. 457 alin. (1) din același act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv calea extraordinară de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme încheierea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind suspendată judecata unei alte cereri de revizuire față de lipsa părților.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În aplicarea dispozițiilor sus menționate, se constată că împotriva încheierii din 11 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 nu poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, prezenta cerere de revizuire fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 11 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.