ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1393 din 7 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de A. împotriva încheierii din 11 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 iulie 2020.

Prin rezoluția din 27 iulie 2020, a fost fixat termen de judecată la 24 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea revizuentului.

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, prin încheierea nr. 1393 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de A. împotriva încheierii din 11 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ.:"Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al căilor ordinare sau extraordinare de atac, inclusiv a revizuirii, întrucât este o hotărâre pronunțată fără cale de atac.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea nr. 1393 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, ce a fost atacată cu revizuire, nu este supusă, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva acestei încheieri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință nr. 1393 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.