ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2159/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra contestației în anulare, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 17 august 2020 sub nr. x/2020, A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând anularea acesteia.

Motivele invocate de contestator sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că instanța nu a analizat înscrisurile depuse în prezentul dosar și nici pe cele din dosarul nr. x/2020 și arată că soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale

Contestatorul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimatul Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, față de dispozițiile art. 503 alin. (2) raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Autorul căii de atac a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de aceeași parte în dosarul nr. x/2020. Cererea din prezentul dosar a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții legale coroborate cu alin. (3) al aceluiași articol, pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanțelor de recurs și hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, în situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Aceste dispoziții legale definesc un caz de contestație în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare al cărei obiect este expres delimitat de legiuitor.

Încheierea a cărei anulare se solicită a fost pronunțată într-un dosar având ca obiect soluționarea incidentului procedural al strămutării și nu într-un dosar având ca obiect judecata căii de atac a recursului sau a apelului. Ca urmare, față de faptul că încheierea atacată nu este o hotărâre care să dezlege un recurs sau un apel (în situația reglementată de art. 503 alin. (3), și față de temeiul de drept invocat de contestator, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea formulată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 503 alin. (1) pct. 2 și alin. (3) și art. 508 C. proc. civ., raportat la art. 248 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și, în consecință, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.