ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2020/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost înregistrată, la 22 mai 2024, sub nr. x/2024, cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B., prin care s-a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. x/2023 de la Judecătoria Sectorului 2 București la o altă instanță egală în grad din circumscripția Curții de Apel București, pentru motive de bănuială legitimă.

La 30 mai 2024, petentul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 100 RON, stabilite pentru soluționarea cererii de strămutare, motivat de faptul că obligația de taxare încalcă dreptul fundamental european de acces la justiție.

Totodată, la 31 mai 2024, petentul a depus cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru mai sus menționate, în această procedură invocând excepția necompetenței materiale a instanței și solicitând sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 310 alin. (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prin raportare la art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României.

Prin încheierea din camera de consiliu din 4 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiată. A respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară, ca neîntemeiată. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă. În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a admis cererea și a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. A respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a petentului, formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 4 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2024, cu referire la soluția adoptată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, petentul A. a declarat recurs.

Invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că, în mod greșit Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată, reținând că aserțiunile invocate în susținerea excepției sunt lipsite de fundament juridic și străine de dispozițiile legale criticate.

Recurentul a afirmat că motivarea soluției instanței este în contradicție cu principiile statului de drept, precum și cu valorile Uniunii Europene, distribuirea aleatorie a cauzelor constituind unul dintre fundamentele dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, a susținut că utilizarea fondurilor europene fără asigurarea aparenței distribuirii aleatorii a cauzelor conduce la scăderea încrederii în justiție, cu precădere atunci când nu se acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru sau când se constată o folosire a acestora în scopul dezvoltării unor programe informatice, incapabile de o distribuire aleatorie a cauzelor.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, menționând că bugetului Uniunii și utilizarea acestuia sunt principii de la care judecătorii naționali nu se pot abate.

Intimata, legal citată pentru termenul din 26 septembrie 20204, stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus întâmpinare.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a normelor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În esență, criticile recurentului privesc soluția de inadmisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care ar fi fost respinsă pe motiv că aserțiunile invocate în susținerea acesteia erau lipsite de fundament juridic și străine de dispozițiile legale contestate.

Un alt motiv de critică invocat de către recurent a vizat o pretinsă nerepartizare aleatorie a cauzelor, de un sistem informatic inapt de o asemenea distribuire, precum și o prezumtivă utilizare a fondurilor europene într-un mod deficitar, de natură să afecteze dreptul justițiabilului la un proces echitabil, precum și drepturile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Criticile evocate nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că recurentul a învestit Curtea de Apel București cu soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 2 București, invocând existența unor motive de bănuială legitimă.

În raport de obligația procesuală de timbraj stabilită în sarcina sa de către instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare, în considerarea dispozițiilor art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, solicitând scutirea de la plată, pe motiv că obligația de taxare încalcă dreptul fundamental european de acces la justiție, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În această din urmă procedură, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea fiind respinsă de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin încheierea din camera de consiliu din 4 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute cumulativ la art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1997.

Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte urmează a valida soluția curții de apel și a reține că, deși valorificarea excepției de neconstituționalitate s-a solicitat în cadrul unui litigiu pendinte și că normele pretins neconstituționale privesc dispoziții cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (respectiv, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate.

Referitor la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că una dintre acestea este reprezentată de existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în orice fază procesuală s-a afla și oricare ar fi obiectul acesteia.

În raport de această reglementare, se impune efectuarea unei analize a interesului procesual al recurentului cu privire la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, precum și a stadiului în care pricina se află.

Normele vizate de neconstituționalitate - art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 - au următorul conținut:

"(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. (2) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, precum și veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile."

Potrivit obiectului de reglementare, dispozițiile legale evocate stabilesc, în mod exclusiv, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cererile ai căror titulari sunt autorități ale statului (Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și Ministerul Finanțelor), precum și în situația particulară în care acestea au ca obiect venituri publice.

În speța pendinte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a fost formulată de către recurent în cadrul unei cereri de reexaminare, promovate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente unei cereri de strămutare, care nu formează obiect de reglementare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și pentru care legiuitorul a instituit un sistem de taxare diferit, prin norme special adoptate în acest sens, respectiv prin art. 9 lit. b) din același act normativ, conform căruia, "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: b) cereri de strămutare în materie civilă - 100 RON".

Astfel, este corectă constatarea curții de apel în sensul că între prevederile legale vizate de neconstituționalitate și cauza dedusă judecății nu există conexiunea stipulată la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar o eventuală sesizare a Curții Constituționale ar fi nejustificată de vreme ce, prin aceste norme, legiuitorul a circumstanțiat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, exclusiv, cu privire la anumite persoane, din categoria cărora recurentul nu face parte.

Pentru a fi admisibilă și a genera în sarcina instanței obligația de înaintare a cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se solicită a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei, în acest sens, Curtea Constituțională statuând că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului" (a se vedea, spre pildă, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19).

Ca atare, modalitatea de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale de către curtea de apel nu i-a produs recurentului vătămarea reclamată (încălcarea dreptului la un proces echitabil), mai ales că acesta a uzat de mecanismele puse la îndemână de legiuitor în scopul protejării justițiabilului în materia timbrajului, în situația în care un cuantum prea mare al taxei judiciare de timbru i-ar îngrădi accesul la justiție, formulând cerere de acordare a ajutorului public judiciar, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente strămutării.

În acest context, susținerile recurentului, în sensul că motivarea soluției instanței este în contradicție cu principiile statului de drept, cu valorile Uniunii Europene (art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale), precum și cu principiul distribuirii aleatorii a cauzelor, care ar constitui unul dintre fundamentele dreptului la un proces echitabil sunt lipsite de relevanță, de vreme ce analiza efectuată în prezenta cale extraordinară de atac a relevat faptul că excepția de neconstituționalitate invocată nu îndeplinește cumulativ cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din legea nr. 47/1992, lipsind legătura sa cu cauza dedusă judecății.

În lipsa acestei ipoteze, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 4 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 4 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.