ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat, la 11 aprilie 2024, sub nr. x/2021/a6*, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 aprilie 2024 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (4), art. 194 lit. f) și art. 402 din C. proc. civ., precum și ale și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea de ședință din 23 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate menționate.

Împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, recurentul A. a declarat recurs.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul a susținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., invocată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituie un element de noutate și pune accent pe obligația statului de a se asigura că judecătorii/funcționarii prin intermediul cărora se înfăptuiește justiția cunosc și aplică în mod corect legea, sunt imparțiali și nu își folosesc funcția influențați de propriile probleme sau limite.

Interpretarea diferită a aceluiași articol de lege de către judecători diferiți a fost apreciată de către recurent că afectează în mod ireversibil exercitarea în bune condiții a drepturilor sale de acces la o instanță, la informație, la apărare, precum și la un proces echitabil sau la o cale de atac eficientă.

Recurentul a susținut că anularea cererilor de chemare în judecată sau de recurs pentru lipsa semnăturii, când cererea este imprimată, semnată, scanată și expediată instanței în această formă, încalcă dispozițiile deciziei nr. 605/2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la 3 ianuarie 2017, situația fiind similară și în ipoteza reglementată de art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Deși există remedii juridice, potrivit art. 196 alin. (2) C. proc. civ., recurentul a învederat că unii judecători anulează cererile de chemare în judecată sau de recurs anterior stabilirii primului termen de judecată, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără acordarea unui termen, cauzând vătămarea drepturilor cetățenești ale justițiabililor.

A apreciat că solicitarea instanțelor, în sensul depunerii cererilor în original, reprezintă o încălcare a obligațiilor judecătorilor și o denaturare a procedurilor judiciare, fiind contrar principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., mai precis a sintagmei "sau se poate pronunța prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței" din conținutul acestuia, care, în opinia sa, nu permite determinarea momentului de început al termenului de recurs, cu precădere a celui de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Totodată, a reclamat faptul că în sarcina instanțelor nu s-a stabilit obligația comunicării hotărârii prin fax, e-mail sau oficiul poștal, precum și că pe portalul acestora publicarea hotărârii se face cu întârziere, fiind imposibilă determinarea cu precizie a momentului de la care începe să curgă termenul de recurs.

De asemenea, recurentul a solicitat sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv a sintagmei "care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia" din conținutul acestora, susținând că prin această prevedere se limitează în mod nejustificat și abuziv accesul cetățenilor la Curtea Constituțională, creându-se o stare de incorectitudine, de nesiguranță și de nelegalitate în raportul dintre statul de drept, cetățeni și drepturile acestora.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a formulat cerere de repunere în termenul exercitare a căii extraordinare de atac, învederând că nu a fost prezent la termenul de judecată din 23 mai 2024, când a fost pronunțată hotărârea recurată, că soluția se dă prin mijlocirea grefei, iar nu direct, în sarcina instanțelor nefiind, în mod greșit, stipulată obligația de a încunoștința părțile prin e-mail cu privire la soluția pronunțată, iar soluțiile sunt transpuse pe portal cu întârziere față de data pronunțării.

Prin rezoluția din 3 iunie 2024, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 26 septembrie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de tardivitate a recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., precum și cu prioritate asupra cererii de repunere în termenul de recurs.

4.1 Asupra cererii de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Pentru ca partea să beneficieze de dreptul reglementat prin dispozițiile legale enunțate, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv, ca aceasta să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate și dovedite, împrejurarea care a împiedicat-o să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar formularea cererii de repunere în termen și îndeplinirea actului de procedură neexercitat să fie făcută în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.

Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situații de natură obiectivă, ce exclud culpa părții, care ar fi condus la exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural.

În cauză, o astfel de ipoteză nu poate fi reținută.

Înalta Curte reține că, în argumentarea cererii de repunere în termenul de promovare a căii extraordinare de atac a recursului, recurentul a invocat absența sa de la termenul de judecată din 23 mai 2024, când a fost pronunțată încheierea recurată, că soluția a fost dată prin mijlocirea grefei, iar nu direct, instanța neavând obligația de a încunoștința părțile prin e-mail cu privire la hotărârea pronunțată, iar soluțiile sunt transpuse pe portal cu întârziere în raport de data pronunțării.

Deși recurentul a apreciat că aceste aserțiuni au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, contrar acestor afirmații, se constată că, din perspectiva cerințelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., temeiurile de fapt de care înțelege să se prevaleze nu se circumscriu unor împrejurări mai presus de voința sa, care să-l fi împiedicat să acționeze în condițiile legii.

Dimpotrivă, alegațiile recurentului nu exclud propria sa culpă în exercitarea obligației procesuale, ci o lipsă de diligență din această perspectivă raportată la particularitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate (de incident procedural care reclamă urgență în soluționare), în privința căruia legiuitorul a circumstanțiat calea de atac ce poate fi promovată împotriva soluției de respingere, stipulând în mod expres recursul, precum și faptul că acesta poate fi exercitat în termen de 48 de ore de la pronunțare, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Față de această împrejurare, susținerile recurentului, prin care a imputat instanței anumite deficiențe de comunicare a hotărârii pronunțate, precum și invocarea absenței sale de la termenul la care cauza a fost soluționată, nu au aptitudinea de a justifica aplicarea ipotezei prevăzute la art. 186 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reglementat prin norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, curge de la pronunțare, iar, potrivit dispozitivului hotărârii recurate, pronunțarea acesteia s-a făcut în ședință publică, potrivit 402 C. proc. civ.

Elocvente în acest sens sunt dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", lipsa de diligență a recurentului în exercitarea în termen a căii extraordinare de atac neputând fi asimilată unor motive temeinic justificate, care, în accepțiunea art. 186 alin. (1) din cod, să conducă la o împiedicare a îndeplinirii obligației procesuale conform prescripțiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste condiții, neîntemeiată.

4.2 Examinând recursul din perspectiva excepției tardivității, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Art. 181 alin. (1) pct. 1 din același act normativ prevede că, atunci "când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare".

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, recursul poartă asupra încheierii din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea recurentului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (4), art. 194 lit. f) și art. 402 din C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, cererea de recurs a fost transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție prin poșta electronică, la 29 mai 2024.

Din coroborarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. cu cele ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 reiese că termenul în care putea fi formulat, cel mai târziu, recursul s-a împlinit la 27 mai 2024, dată calculată în raport de prevederile art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, Înalta Curte constată că promovarea recursului s-a făcut cu încălcarea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Anulează, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.