ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1879/2024

HOTĂRÂRE

18.09.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1879/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 07.05.2024, executorul judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2024, prin toate modalitățile prevăzute de lege, la cererea formulată de creditoarea B., împotriva debitorilor C. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice emis de E. S.A. nr. 435/28.03.2007, pentru recuperarea sumei de 10.120,74 euro, reprezentând debit, dobândă și penalități, precum și a cheltuielilor de executare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 2362 din 20.05.2024, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că obiectul cererii vizează încuviințarea executării silite în baza unui titlu executoriu atât împotriva debitorului principal, C., cât și împotriva debitorului accesoriu, D..

Din coroborarea prevederilor art. 651 alin. (1) și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reiese că în situația în care se solicită încuviințarea executării silite atât pentru debitorul principal, cât și pentru debitorul accesoriu, competența instanței de executare care va încuviința executarea silită se va determina prin raportare la domiciliul debitorului principal, iar nu prin raportare la domiciliul debitorului accesoriu. În acest fel este asigurată respectarea principiului unicității instanței de executare.

Cum debitorul principal, C., are domiciliul pe raza comunei Boișoara, Sat Bumbuești, instanța a statuat că instanța de executare competentă este Judecătoria Brezoi.

2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea nr. 837 din data de 29.05.2024, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu prezintă importanță faptul că debitorul D. are calitatea de "coplătitor", câtă vreme art. 666 sau art. 651 din C. proc. civ. nu face nicio distincție în acest sens, rezultând că persoana împrumutată are calitatea de debitor, iar executorul judecătoresc poate introduce astfel cererea de încuviințare a executării silite la judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul oricăruia din debitorii principali (împrumutat și co-împrumutat/coplătitor).

Cum, în cauză, există doi codebitori cu domicilii diferite, executorul judecătoresc se putea adresa atât Judecătoriei Sibiu, cât și Judecătoriei Brezoi în vederea încuviințării executării silite, acesta alegând Judecătoria Sibiu în exercitarea dreptului său de dispoziție, aceasta fiind instanța de executare în a cărei circumscripție se află domiciliul codebitorului D..

Relativ la prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că D. este, fără dubiu, un debitor principal, așa cum rezultă din contractul de credit - respectiv codebitor- și nu un obligat accesoriu, astfel încât competența de a încuviința executarea silită revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Sibiu, competență aleasă de executor la momentul promovării cererii introductive.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Brezoi îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sibiu și Judecătoria Brezoi.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect "încuviințare executare silită" înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 435/28.03.2007 încheiat cu E., C. având calitatea de "împrumutat", iar D. figurând ca fiind "coplătitor".

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede următoarele:

"cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Față de prevederile art. 651 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și de împrejurarea că cererea de încuviințare a executării silite vizează ambii debitori din contractul de credit, se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de calitatea (și, implicit, domiciliul) coplătitorului D..

Anume, Judecătoria Sibiu a constatat că numitul C. are calitatea de debitor principal, iar numita D. are calitatea de debitor accesoriu, astfel că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului principal, iar Judecătoria Brezoi a reținut că inclusiv D. are calitatea de debitor principal, astfel încât petentul și-a exercitat dreptul de opțiune privind alegerea instanței competente prin înregistrarea cererii la domiciliul unuia dintre debitorii principali (respectiv, la domiciliul codebitoarei D.).

Art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul", iar, potrivit art. 648 alin. (1) din același cod, "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Sub aspectul determinării competenței instanței învestite cu soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite în ipoteza reglementată de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., la care face trimitere art. 651 alin. (1) din același cod - pluralitate de debitori, dintre care unul este debitor principal și unul este debitor accesoriu- prezintă relevanță calitatea de debitor accesoriu în sensul "substanțial" al termenului (și nu calitatea de debitor în sensul "executional" al noțiunii, astfel cum este stabilită de prevederile art. 645 alin. (1) C. proc. civ.).

Examinând contractul de credit și condițiile generale de creditare, Înalta Curte constată că banca a acordat împrumutatului C. un credit în sumă de 10.000 EUR, iar coplătitorul D. are doar figura juridică dată de obligația de garanție personală, de substituire a împrumutatului în executarea obligației acestuia de plată în ipoteza unor eventuale sume restante.

Această concluzie se desprinde din conținutul contractului, respectiv inserarea unor calități distincte - de "împrumutat" și "coplătitor", în loc de "împrumutați"- și a obligațiilor asumate de împrumutat "și, după caz," coplătitorii și/sau garanții (art. 7.1. din condițiile generale de creditare). Locuțiunea adverbială "după caz" indică faptul că obligația coplătitorului de a restitui creditul depinde de anumite circumstanțe, respectiv nerespectarea de către împrumutat a obligațiilor contractuale.

Pe cale de consecință, coplătitorul D. nu are calitatea de "persoană împrumutată", astfel cum a reținut Judecătoria Brezoi, ci de debitor accesoriu, care a contribuit la scorul de credit și s-a obligat să garanteze restituirea sumei împrumutate la termenele și în condițiile asumate de părți prin semnarea contractului de credit în ipoteza în care, din orice considerente, debitorul principal C. se va afla în incapacitate de plată.

Prin urmare, întrucât la data demarării executării silite împotriva ambilor debitori, ce face obiectul dosarului de executare nr. 2766/2024 (30.04.2024), domiciliul debitorului principal se afla în Sat Bambuești, str. x, Com Boișoara, jud. Vâlcea (conform relațiilor DEPABD -fila x), competența de soluționare a cererii având ca obiect "încuviințare executare silită" aparține Judecătoriei Brezoi.