ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1846/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, la data de 21 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în București și asupra bunului imobil situat în București, str. x (fosta str. x), nr. 2A, bunuri aflate în masa de împărțit a defunctului C., decedat la data de 17 februarie 2018, și atribuirea în natură a bunurilor imobile către pârât și obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, în funcție de cotele succesorale, respectiv în cota de 1/2.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1142 C. civ. și art. 980-995 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7978 din data de 7 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă: a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 130 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x și construcție edificată în baza autorizației de construire nr. x din data de 22 iunie 2009 eliberată de Primăria Sectorului 5 București, având număr cadastral x și a imobilului situat în București, str. x (fostă str. x), sector 5 compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 129,36 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x; a atribuit reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele mai sus menționate, respectiv imobilul situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 130 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x și construcție edificată în baza autorizației de construire nr. x din data de 22 iunie 2009 eliberată de Primăria Sectorului 5 București, având număr cadastral x și imobilul situat în București, str. x (fostă str. x), sector 5 compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 129,36 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 449.337 de RON, cu titlu de sultă, în termen de 12 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20.190,08 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 7978 din data de 7 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, pârâtul B. a formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 13 februarie 2023.

La data de 01 martie 2023, apelantul-pârât B. a formulat a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă apelului declarat, înregistrată sub număr de dosar x/2019 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin cererea de reexaminare petentul B. a arătat că nu putea satisface termenul celor trei zile prevăzut de O.U.G. nr. 80/2013 pentru formularea cererii de reexaminare. Petentul a precizat, de asemenea că nu i s-a explicat modul de calcul și baza legală pentru a i se impune taxa de timbru în cuantum de 7.681,79 RON.

Prin aceeași cerere, petentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013 și a solicitat suspendarea judecării cererii de reexaminare până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

I.2. Hotărârile pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 11.04.2024 de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. A fost respinsă cererea de suspendare a judecării cererii de reexaminare, ca neîntemeiată. A fost admisă excepția tardivității cererii de reexaminare, invocată din oficiu, respingându-se cererea de reexaminare, formulată de petentul B., ca tardiv formulată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 11.04.2024 de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, petentul B. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2019/a4, la data de 25 aprilie 2024.

Prin decizia civilă nr. 394R din data de 28 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins recursul formulat de recurentul-pârât B., împotriva încheierii de ședință din data de 11.04.2024 Tribunalul Bucrești în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., ca nefondat.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, IV-a civilă a declarat recurs pârâtul B..

II. Motivele de recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul a invocat, referitor la caracterul definitiv al hotărârii Decizia nr. 321 din anul 2017 pronunțată de Curtea Constituțională a României care a explicat că din punct de vedere juridic procedura recursului în materia respingerii exceptiei de neconstitutionalitate are "fizionomie juridica proprie", nu este recurs în înțelesul propriu al noului C. proc. civ. ci preia direct principiile generale ale dreptului.

În susținerea recursului, recurentul citează dispozițiile art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, arătând că nicio instanță nu s-a pronunțat că în prezenta nu există o legătură cu soluționarea cauzei de reexaminare a taxei de timbru judiciar, cea pendinte a procesului in apel.

De asemenea recurentul a reiterat excepția invocată, susținând faptul că art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 încalcă dispozițiile art. 56 și art. 115 din Constituția României.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.1. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 iunie 2023, sub nr. x/2019/a4.

Prin rezoluția din data de 16 martie 2023, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata-reclamantă A., care, a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția nulității pentru lipsa semnăturii recurentului de pe cererea de recurs. De asemenea a solicitat respingerea recursului formulat ca inadmisibil.

În temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 aprilie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 16 mai 2023, când Înalta Curte, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului formulat.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate, față de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul B. împotriva nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere, ca nefondat, a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, astfel cum a fost formulată, excepție de procedură ce face inutilă analiza excepțiilor invocate de recurent precum și cercetarea în fond a cauzei.

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În speță, decizia civilă nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, atacată în cauză, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului formulat de pârâtul B. împotriva încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2024 de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de către recurent.

Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește Decizia nr. 36 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii invocată de către recurent, Înalta Curte constată faptul că prevederile indicate de către recurent nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Astfel, prin decizia mai sus menționată Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului."

Aceste dispoziții se aplică însă doar în cauzele în care o excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în faza recursului potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aspect ce rezultă din considerentele acesteia. (paragraful

Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate în fața Tribunalului București în cadrul cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferente apelului formulat de către acesta, excepție ce a fost respinsă prin încheierea de ședință pronunțată la data de 11.04.2024 de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei încheieri, recurentul a formulat recurs, ce a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 394R din data de 28 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă ce face obiectul prezentului recurs.

În acest context, Decizia nr. 36 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii invocată de către recurent nu este incidentă în cauză deoarece recurentul nu a invocat în fața instanței de recurs o altă excepție de neconstituționalitate.

În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei 11.04.2024 de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, în ceea ce privește soluția de respingere, ca nefondat, a recursului.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect face de prisos examinarea altor excepții invocate de către recurent.

De asemenea în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de către recurent prin concluziile orale de la termenul din data de 17 septembrie 2024, astfel cum a fost susținută, Înalta Curte reține că nu poate fi supusă analizei prezentei instanțe, în contextul în care, pe de o parte, este formulată într-o cale de atac inadmisibilă, iar, pe de altă parte, nu rezultă care sunt în concret acele dispoziții legale apreciate de către parte a fi contrare prevederilor constituționale, recurentul făcând doar referiri generale, pur formale, fără a învesti prezenta instanță cu o cerere explicită în acest sens, formulată cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează conținutul unei atare solicitări.

Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 394R din 28 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.