ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.06.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2024

HOTĂRÂRE
19.06.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 18 mai 2020, recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice București, a formulat cerere de lămurire a deciziei civile nr. 86 din 02 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea cauzei având în vedere că părțile, legal citate pentru termenul de judecată acordat, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.

Măsura suspendării a fost menținută și prin încheierile de ședință din data de 14 iunie 2021 și 14 februarie 2022, dat fiind faptul că recurentul-contestator a înțeles să formuleze recurs la încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2020, cale extraordinară de atac soluționată prin decizia nr. 1218 din 26 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul respingerii, ca nefondată.

În data de 31 octombrie 2022, prin rezoluție, s-a acordat termen de judecată la data de 09 ianuarie 2023 pentru discutarea excepției perimării.

Prin decizia civilă nr. 95R din 06 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimată cererea de lămurire a deciziei civile nr. 86 din 02 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, formulată de recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimata ANAF Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice București.

Împotriva deciziei civile nr. 95R din 06 februarie 2023, a declarat recurs contestatorul A..

Prin cererea de recurs, recurentul a susținut că dosarul nu este perimat, întrucât din anul 2021 s-a aflat la Înalta Curte de Casație și Justiție în diferite căi de atac.

Prin încheierea din 14 februarie 2024, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 95R din 06 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a stabilit termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea căii de atac.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Recurentul a susținut nelegalitatea soluției de perimare a cererii de lămurire, invocând încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Critica, deși poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., pretins nerespectate de către curtea de apel, statuează în sensul că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 19 octombrie 2020, având în vedere că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea pricinii. Măsura suspendării a fost menținută și prin încheierile de ședință din 14 iunie 2021 și 14 februarie 2022.

La data de 09 noiembrie 2020, recurentul-contestator a formulat recurs la încheierea de suspendare din 19 octombrie 2020.

Prin decizia nr. 1218 din 26 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În acest context, prin rezoluția din 31 octombrie 2022, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu citarea părților, pentru verificarea condițiilor perimării.

Prin decizia recurată, curtea de apel a admis excepția perimării și a constat perimată cererea de lămurire a deciziei civile nr. 86 din 02 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, formulată de recurentul-contestator A., reținând, în esență, că, de la data la care s-a luat măsura suspendării judecății, părțile nu au efectuat acte de procedură în vederea judecării procesului, cauza fiind în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni. S-a mai reținut că cererile înregistrate de către petent în cadrul acestei proceduri (din 10 iunie 2021 și din 14 februarie 2022) nu denotă stăruință în continuarea judecării solicitării, cu atât mai mult cu cât au fost formulate după expirarea termenului de perimare, determinat și de soluția de respingere a recursului îndreptat împotriva încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2020.

Înalta Curte reține că cererile recurentului din 10 iunie 2021 și din 14 februarie 2022 au fost formulate înainte de soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare.

Stabilind momentul de la care curge termenul de perimare, curtea de apel s-a raportat greșit la data suspendării din 19 octombrie 2020, fără a lua în calcul data soluționării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare.

Aceasta întrucât art. 417 C. proc. civ. prevede că "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului făcut de partea care justifică un interes."

Or, cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare din 19 octombrie 2020 reprezintă un act de procedură îndeplinit de către contestator în vederea continuării judecății.

Înalta Curte reține că cererea de recurs a fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare, iar aceasta, prin ea însăși, are valoarea unui act de procedură de natură a întrerupe curgerea termenului de perimare, până la soluționarea definitivă a cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, dată de care curge un nou termen de perimare.

Însă, chiar și în atare ipoteză, se constată că acest aspect nu e de natură să schimbe soluția pronunțată în cauză, deoarece pricina este perimată prin raportare la data soluționării recursului (26 mai 2022).

Fiind o decizie dată în recurs, aceasta este definitivă de la data pronunțării, așadar de la 26 mai 2022, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dată de la care a început să curgă un nou termen de perimare.

Raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare a cererii de recurs s-a împlinit la data de 26 noiembrie 2022, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, se constată că după soluționarea cererii de recurs, recurentul nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei sau orice alte cereri care să denote stăruința părții în judecarea pricinii.

Totodată, se reține că exercitarea recursului împotriva încheierii prin care a fost dispusă suspendarea pricinii nu echivalează cu o cerere de repunere pe rol, întrucât recursul împotriva încheierii de suspendare, reglementat de dispozițiile art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., și cererea de repunere pe rol a pricinii, prevăzută de art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., reprezintă instituții juridice distincte, cărora legiuitorul român le-a atribuit regimuri și efecte juridice distincte.

Astfel, dacă recursul împotriva încheierii de suspendare reprezintă un remediu procesual pus la îndemâna părților interesate din proces în scopul verificării, de către instanța ierarhic superioară, a legalității măsurii de suspendare, cererea de reluare a judecării procesului reprezintă actul procesual prin care partea căreia legiuitorul i-a recunoscut vocația de a solicita în mod valabil judecata în lipsă, cere reluarea judecății.

Prin urmare, exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare din 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, pentru lipsa părților, nu are ca efect repunerea pe rol a cauzei, în lipsa unei soluții pronunțate de instanța ierarhic superioară care să constate caracterul nelegal al măsurii suspendării, ceea ce nu este cazul în speță.

De asemenea, nu este incidentă nici ipoteza prevăzută la art. 416 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În plus, nici nu s-a făcut dovada că recurentul s-ar fi aflat în imposibilitate de a acționa în maniera de mai sus, iar din acest punct de vedere, operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Reținând că recurentul nu a îndeplinit acte de procedură în ce privește soluționarea litigiului în interiorul termenului de 6 luni de la momentul soluționării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a dat eficiență dispozițiilor legale în materia perimării și s-a constatat perimată cererea de lămurire formulată de contestatorul A..

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt fondate criticile recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 95R din 06 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1204/2022
Ședința publică din data de 26 mai 2022 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul litigiului: Prin contestația la executare înregistrată la 5 decembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București,
ÎCCJ 2025-03-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 732/2025
ă, la data de 26 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea deciziei civile nr. 2305 din 4 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul n
ÎCCJ 2022-11-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2022
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022 Deliberând asupra cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin contestația în anulare, înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
ÎCCJ 2022-05-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1205/2022
Ședința publică din data de 26 mai 2022 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul litigiului: Prin contestația la executare înregistrată la 5 decembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București,
ÎCCJ 2023-01-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2023
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023 I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în data de 18 martie 2022,
Sursă