ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.06.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1682/2024

HOTĂRÂRE
18.06.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1682/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Prin cererea înregistrată la 11 august 2022, contestatorul A. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata Comuna Tetoiu, Serviciul de Taxe și impozite, împotriva titlului executoriu nr. x din 12.07.2022 și somației aferente din aceeași dată, întocmite în dosarul nr. x/2022, solicitând anularea tuturor actelor de executare și încetarea executării silite pornite în contra sa ca urmare a intervenirii prescripției creanțelor respective.

Temeiul de drept nu a fost indicat.

2.1. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Bălcești prin sentința civilă nr. 505 din data de 09 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Judecătoria Bălcești a reținut, în esență, că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 260 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, potrivit cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea Codului de procedură fiscală de organele de executare silită, precum și în cazul în care acestea refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. În completare, art. 260 alin. (3) precizează că o atare contestație poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dacă acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Judecătoria a mai arătat că, potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Întrucât în cauză dosarul de executare silită nr. x/2022 s-a format la 12 iulie 2022, dată la care contestatorul figura cu domiciliul în municipiul Craiova, Judecătoria Bălcești a considerat că Judecătoriei Craiova îi revine competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2599 din data de 11 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență și a suspendat cauza până la soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că U.A.T. Tetoiu - Serviciul de Taxe și Impozite, care este organ de executare, a fost sesizat la data de 07.01.2014 și, deși nu este cert dacă la acea dată a deschis un dosar de executare propriu-zis, sesizarea lui a fost făcută la această dată și acesta a realizat mai multe acte specifice executării precum: somația din 18 august 2014, somația din 23 noiembrie 2015, somația din 1 noiembrie 2016 precum și altele.

Judecătoria Craiova a concluzionat că, întrucât competența teritorială a instanței este dată de data sesizării organului de executare iar la data de 07.01.2014 contestatorul avea domiciliul în raza de competența a Judecătoriei Bălcești, acestei din urmă instanțe îi revine competența de a soluționa cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești, la data de 11 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata UAT Tetoiu, contestație la executare și contestație la titlu împotriva titlului executoriu nr. x din 12.07.2022 și somației aferente din aceeași dată, întocmite în dosarul nr. x/2022, solicitând anularea tuturor actelor de executare și încetarea executării silite pornite în contra sa ca urmare a intervenirii prescripției creanțelor respective.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Astfel, competența materială și teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum rețin și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "Contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, U.A.T. Tetoiu - Serviciul de Taxe și Impozite, care este organ de executare, a fost sesizat la data de 07 ianuarie 2014, fiind întocmite mai multe acte specifice executării (somația din 18 august 2014, somația din 23 noiembrie 2015, somația din 1 noiembrie 2016).

Conform fișei de evidență DEPABD de la dosarul Judecătoriei Bălcești, la data de 07 ianuarie 2014, contestatorul A. figura cu domiciliul în județul Vâlcea.

Întrucât competența teritorială a instanței se stabilește în raport cu data sesizării organului de executare, iar contestatorul avea domiciliul, la data sesizării organului de executare, în raza de competență a Judecătoriei Bălcești, revine acestei din urmă instanțe competența de soluționare a cauzei.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2265/2025
le de impunere care stau la baza presupuselor titluri executorii din anii 2017-2023, a susținut că nu i-au fost comunicate niciodată conform Codului de procedură fiscală. Contestatorul a susținut că intimatul avea obligația să i le comunice
ÎCCJ 2024-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2148/2024
raport de care, având în vedere domiciliul contestatorului-debitor la data demarării executării silite, competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Salonta, ca instanță de executare. Prin sentința civilă nr. 270/2024
ÎCCJ 2025-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2025
contestă acte de executare efectuate de organul fiscal de executare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt care a preluat dosarul de executare de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, însă relevant este domicil
ÎCCJ 2024-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2024
ă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. Pentru a hotărî astfel,
ÎCCJ 2024-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2024
Ședința publică din data de 2 octombrie 2024 Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistra
Sursă