ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1568/2024

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2022, pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul B. la plata sumei de 3.000 euro, reprezentând daune morale pentru interpretarea în nume propriu de autor a melodiei "C.", melodie pentru care în urma unui lung proces în justiție, i s-a recunoscut dreptul de autor, melodia fiind compusă și interpretată de către reclamant începând cu anul 1984, melodie ce a fost înregistrată și difuzată de-a lungul anilor de către Societatea Română de Radiodifuziune. A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă

Prin sentința nr. 3 din data de 23 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 388 din data de 7 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3 din data de 23 mai 2023, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 388 din data de 7 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Fără a proceda la încadrarea susținerilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că atât tribunalul, cât și curtea de apel nu au intrat în dezbaterea fondului cauzei ce vizează prejudiciul moral pe care l-a suferit în perioada scursă de la momentul interpretării de către partea adversă a melodiei pentru care i-au fost recunoscute drepturile.

A menționat că nu a fost în măsură să obțină probe de pe mijloacele de difuzare datorită vârstei sale înaintate, dar va încerca să aducă probe noi și a precizat că a declarat prezenta cale de atac pentru ca pricina să fie analizată pe fond, întrucât pretențiile sale sunt pertinente și legale.

Ca atare, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A precizat că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât B. nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 2 februarie 2024, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare completului nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 mai 2024, în temeiul art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la data de 11 iunie 2024, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului, invocate din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurentul-reclamant a susținut că tribunalul și curtea de apel nu au intrat în dezbaterea cauzei pe fond și a precizat că a declarat recursul pentru ca pricina să fie cercetată pe fond, iar imposibilitatea de a depune probe în cauză s-a datorat vârstei sale înaintate.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel, respingând calea de atac declarată de reclamant, a validat soluția pronunțată de tribunal, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând, în esență, că fapta reclamată nu permite încadrarea acesteia în sfera ilicitului civil, reperele furnizate de partea interesată fiind total inadecvate și insuficiente, astfel că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimatului-pârât.

Pentru ca susținerile formulate prin cererea de recurs să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege, recurentul-reclamant trebuia să indice punctual și să argumenteze de ce raționamentul curții de apel, în urma căruia aceasta a ajuns la concluzia că nu poate fi angajată în cauză răspunderea civilă delictuală a intimatului-pârât, contravine dispozițiilor legale aplicabile speței, dezacordul părții față de cele constate de către instanță și justificarea prin raportare la vârsta sa a împrejurării că nu a depus dovezi la dosar neputând fi convertite în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, simpla exprimare a dorinței recurentului-reclamant de a fi judecată cauza pe fond, fără a fi însoțită de critici concrete la adresa hotărârii recurate, fără o minimă argumentare a recursului care să tindă a demonstra nelegalitatea acesteia, nu poate fi apreciată a reprezenta o susținere ce s-ar putea circumscrie ipotezelor reglementate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care determină cadrul în care hotărârea unei instanțe poate fi supusă recursului.

Ca atare, modalitatea de redactare a prezentului memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Înalta Curte notează că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate concrete, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 388 din data de 7 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.