Decizia nr. 2214/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 88/2021 a Judecătoriei Baia

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 22 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată și personal la interogatoriul pe pârâtul B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să îi plătească suma de 100.000 Euro, reprezentând daune morale pentru înregistrarea și difuzarea melodiei "C.", cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 88 din data de 24 martie 2021, Judecătoria Baia de Aramă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă Prin sentința nr. 52 din data de 17 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare. A respins excepțiile lipsei capacității procesuale și de interes invocate de intervenientul forțat. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și de intervenientul forțat. A respins acțiunea civilă privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și intervenientul forțat Ansamblul Bordeiașul al Clubului Copiilor Baia de Aramă, având ca obiect pretenții în sumă de 100.000 Euro, ca fiind prescrisă. A obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 2.700 RON cheltuieli de judecată constând în onorarii avocat. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia nr. 83 din data de 9 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 52 din data de 17 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. și intimatul-intervenient forțat Ansamblul Bordeiașul al Clubului Copiilor Baia de Aramă. A obligat pe apelantul-reclamant la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât B.. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 83 din data de 9 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A.. Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant, în esență, a susținut că instanța de apel a ajuns la o soluție greșită numai prin analizarea excepțiilor și a decis respingerea apelului ca nefondat, fără a analiza fondul cauzei și apreciind că acțiunea sa este prescrisă. A arătat că, din probele administrate în dosar, rezultă că, prin decizia nr. 2291A din data de 6 octombrie 2020 a Tribunalului București, s-a recunoscut faptul că este autorul melodiei "C.", iar intimatul-pârât B. a arătat că a cântat această melodie și a înregistrat-o pe CD, fără a preciza cine este autorul acesteia. Recurentul-reclamant a subliniat că, procedând astfel, intimatul-pârât și-a însușit melodia, împrejurare care i-a adus un prejudiciu moral. Totodată, a apreciat că sunt contrare realității cele reținute de către instanțele de judecată în sensul că nu a adus dovezi cu privire la interpretarea sau nu a acestei melodii de către partea adversă, în condițiile în care CD-ul este comercializat în continuare, iar partea adversă obține beneficii de pe urma muncii sale. Ca atare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate de prima instanță și de către curtea de apel și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. I.5 Apărările formulate în cauză În termen legal, intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, apreciind, totodată, și că recursul este nul, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., împrejurare ce atrage aplicarea art. 489 alin. (2) din același act normativ. În combaterea recursului, în esență, a arătat că toate afirmațiile recurentului-reclamant nu s-au dovedit a fi reale, argumentele de fapt și de drept invocate la instanța de fond ducând la pronunțarea unei sentințe legale și temeinice. Intimatul-pârât a apreciat că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, reținând excepția prescripției dreptului material la acțiune și motivând că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție este data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1/2015, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, aspect constatat cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 2291/A din data de 6 octombrie 2020 a Tribunalului București. A mai susținut și că nu a adus niciun prejudiciul recurentului-reclamant, astfel că acesta încearcă să ajungă la o îmbogățire fără justă cauză, precum și că, prin motivele de recurs, partea adversă a reluat aspectele invocate și în fața instanțelor de fond și de apel. Intimatul-intervenient Ansamblul Bordeiașul al Clubului Copiilor Baia de Aramă nu a formulat întâmpinare. Recurentul-reclamant A. a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât, susținând că aspectele arătate de către acesta nu sunt conforme cu realitatea, urmând ca instanța de recurs să analizeze excepția și apărările formulate în raport de probele depuse la dosar. I.

Procedura desfășurată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9 mai 2022, sub nr. x/2020. Prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, completul nr. 5 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, învestit cu soluționarea cauzei ca urmare a repartizări aleatorii, a constatat necompetența sa procesuală și a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii completelor specializate în proprietate intelectuală. În urma repartizării aleatorii din data de 17 iunie 2022, dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin rezoluția din data de 21 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată, cu citarea părților, la data de 15 noiembrie 2022, când Înalta Curte a reținut pricina în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită numai prin analizarea excepțiilor și a decis respingerea apelului ca nefondat, fără a analiza fondul cauzei și apreciind că acțiunea sa este prescrisă. Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel, respingând calea de atac declarată de reclamant, a validat soluția pronunțată de tribunal, prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă, constatând că în mod corect prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale cu privire la prescripția extinctivă și cu privire la efectele lucrului judecat, reținând că termenul de prescripție a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1/2015 a Tribunalului Mehedinți. Or, recurentul-reclamant s-a mărginit doar la a susține că, prin decizia nr. 2291/A din data de 6 octombrie 2020 a Tribunalului București, s-a recunoscut că este autorul melodiei în discuție, precum și că, prin conduita sa, intimatul-pârât i-a creat un prejudiciu moral, fără însă a indica, în concret, de ce este greșit raționamentul instanței de apel care a dus la respingerea căii de atac pe care a promovat-o. Pentru ca susținerile formulate prin cererea de recurs să poată fi apte a fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege, recurentul-reclamant trebuia să indice punctual și să argumenteze de ce raționamentul curții de apel contravine dispozițiilor legale aplicabile speței, dezacordul părții față de cele constate de către instanță neputând fi convertit în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În plus, deși, astfel cum s-a mai arătat, prin motivele de recurs recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, acesta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,