ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 280/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 29.12.2021, sub nr. x/2021, Asociația Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 18.747.86 RON (15.754,50 RON fără TVA), reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.12.2018-30.09.2021 și să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru spațiile administrate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1/15.12.2022, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7319 RON reprezentând triplul remunerației datorate către reclamantă în perioada 01.12.2018-30.09.2021.

A respins ca rămas fără obiect petitul 2 al acțiunii.

A obligat pârâta, către reclamantă la plata sumei de 2600 RON cheltuieli de judecată (100 RON taxă timbru și 2500 RON onorariu expert).

Prin decizia nr. 192 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins apelul formulat de către apelanta pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1 din data de 15.12.2022, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 192 din 22 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, la 27 iulie 2023, a formulat recurs pârâta A. S.R.L., prin care solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., constatarea nelegalității hotărârii atacate, arătând că, pe lângă motivarea lacunară a acesteia, soluția pronunțată în cauză a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, se susține că acțiunea reclamantei este nedovedită, și că instanțele de fond au acordat nelegal despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate.

Arată că reclamanta nu a dovedit ca societatea pârâtă a săvârșit fapta ilicită, iar prejudiciul nu există, nefiind cert și nici dovedit, astfel că nu se poate stabili și nici nu se poate analiza legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.

Susține că referatele întocmite de către organele de control din cadrul reclamantei, la data de 10.05.2019, nu au valoare juridică, neputând atesta săvârșirea faptei ilicite ce i se imputa, cu atât mai mult cu cât, începând cu anul 2020, activitatea societății a fost întreruptă, suspendată, restricționată în contextul pandemiei Covid 19.

De asemenea, în cuprinsul celor două referate nu se realizează o veritabilă descriere a aspectelor constatate cu ocazia efectuării verificărilor, fiind menționat doar textul de lege privitor la comunicarea publică, neexistând nicio mențiune cu privire la împrejurările de fapt constatate cu ocazia verificărilor efectuate în teren.

Astfel, în cele două referate întocmite se fac aprecieri lacunare, insuficiente, doar cu privire la barul în suprafață de 70 mp, care are în realitate 35 mp, și la restaurantul care nu este administrat de societate, fără ca cele 3 camere de închiriat să fi fost vizualizate de reprezentantul CREDIDAM.

Potrivit dispozițiilor legale, clasificarea cu 3* a camerelor nu condiționează dotarea acestora cu aparate apte pentru efectuarea unei comunicări publice în sensul Legii nr. 8/1996.

Solicită a se avea în vedere și faptul că singura verificare efectuata la data de 07.05.2019 este insuficienta pentru a demonstra săvârșirea faptei ilicite ce i se impută pentru toata perioada cuprinsă între data de 01.12.2018 și data de 30.09.2021.

Mai mult, susține recurenta că societății trebuia să îi fie aplicată prioritar sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 188 lit. a) din Legea nr. 8/1996, și doar în situația în care nu se puteau aplica criteriile de la lit. a) puteau fi aplicate dispozițiile art. 188 lit. b) din același act normativ. Or, instanțele de fond nu au justificat motivul pentru care au impus societății să achite triplul remunerațiilor datorate.

În fine, se susține că și obligația de plată a cheltuielilor de judecată a fost stabilită cu încălcarea art. 451 alin. (1) și (2) C. proc. civ., fără a se avea în vedere valoarea pricinii și proporționalitatea cheltuielilor în funcție de suma reprezentând debitul la a cărei plată a fost obligată.

În data de 18 octombrie 2023, prin poștă, cu respectarea termenului legal, intimata CREDIDAM a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., nu se poate susține în mod valabil că decizia instanței de apel nu ar fi motivată, fiind dedicate un număr semnificativ pe pagini în acest scop.

Totodată, cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că recurenta nu a indicat în mod concret dispozițiile legale de drept material care au fost aplicate în mod greșit de către instanța de apel iar, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata trimplului remunerațiilor, obligația rezultă din prevederile Legii nr. 8/1996 - art. 122 alin. (1) și (2), potrivit cărora:

"Pentru utilizarea directa sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă. 2) Cuantumul acestei remunerații se stabilește prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165."

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 25 octombrie 2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material…pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 13 septembrie 2023, de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a stabilit în sarcina recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) teza a II-a raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a adus la cunoștință faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013

Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentei atât la sediul social, cât și la sediul procesual ales la Cabinetul de avocat B., la 25 și 27 septembrie 2023, prin intermediul adreselor emise în data de 20 septembrie 2023, astfel cum reiese din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar.

Recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) teza a II-a raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției netimbrării recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Cât privește cererea formulată de intimată, de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, aceasta urmează a fi admisă iar, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., va obliga pe recurenta A. S.R.L. la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, conform tranzacției bancare de la dosar, care atestă efectuarea acestor cheltuieli.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 192 din data de 22 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, obligând recurenta și la plata cheltuielilor de judecată către intimata Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 192 din data de 22 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2024.