ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2378/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată la data de 06 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2020, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei 4.294,5 RON fără TVA (înmulțit cu trei, suma de 12883,5 RON) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2017 - 31.03.2020; la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2100,45 RON, înmulțit cu trei 6301,35 RON reprezentând penalități de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 1 calculate până la data de 31.03.2020 și în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remunerației de mai sus; la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.166, art. 1349 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare (în vigoare pentru perioada dedusă judecății), inclusiv cu forma republicată la data de 14.06.2018 în M.O. Partea I nr. 489 din 14 iunie 2018 și Decizia ORDA nr. 10/2016, Decizia ORDA nr. 120/2016 și Decizia ORDA nr. 60/2019, ca norme de aplicare.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București

Prin sentința civilă nr. 1660 din 03 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor ArtiștilorInterpreți - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 12.883,5 RON reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraților datorate în perioada 01.07.2017- 31.03.2020; a obligat pârâta să încheie cu reclamanta autorizații/licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 670 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București

Prin decizia nr. 1094A din 07 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta - pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1660 din 03 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020; a obligat apelantul la 800 RON cheltuieli de judecată în apel către intimatul-reclamant.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1094 A din 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 mai 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursul, casarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința rejudecării cauzei de către instanța de fond, care, în urma corectei administrări și verificări a probelor și a înscrisurilor depuse de pârâtă, pe calea excepției, să constatate necompetența materială și teritorială a Tribunalul București și să decline competența litigiului la Tribunalul Hunedoara, aceeași secție civilă, drept proprietate intelectuala pentru soluționare având în vedere prevederile art. 101, 107 și 113 pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, pe fondul cauzei, a solicitat ca instanța să respingă acțiunea formulată, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, a arătat că cererea depusă de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.294,50 RON fără TVA cu titlu remunerație datorată artiștilor interpreți sau pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual începând cu data de 1 iulie 2017 și până 31 martie 2020, în baza Deciziei ORDA nr. 120/2016, obligarea la plata sumei de 2.100,45 RON fără TVA reprezentând penalități de întârziere, precum și la obligarea pârâtei să încheie autorizării neexclusive cu reclamanta, a fost adresată unei instanțe necompetente material și teritorial având în vedere că locul săvârșirii faptului ilicit producător de pagubă în dauna reclamantei a fost în Hațeg, județul Hunedoara, la restaurantul, respectiv pensiunea pârâtei.

A mai arătat că din actele depuse la dosar nu rezultă în mod explicit care artiști sunt afiliați la reclamantă și pentru care drepturi ale artiștilor solicită prestații, pârâta deținând autorizații pentru încă trei instituții de același fel cu reclamanta, motiv pentru care a solicitat instanței fie eventuale precizări, fie constatări că cererea nu este formulată de un organ reprezentativ al artiștilor.

A susținut că probele depuse la dosar din care rezultă distribuirea de fonograme cu artiști în incinta unității pârâtei (restaurant, camere pensiune) au fost obținute în mod nelegal prin violarea proprietății și fără acordul acesteia.

De asemenea, și-a exprimat nemulțumirea față de modul de calcul al sumelor datorate ce cuprind spații ale unității pârâtei în care se organizează evenimente private cu artiști, care plătesc separat contribuții la forurile la care sunt afiliați, pârâta fiind cea care pune la dispoziție spațiul acestor organizatori, astfel că aceștia sunt cei obligați la plata sumelor datorate cu titlu de prestații către organele de colectare, conform legii, în raport de sumele din contractele încheiate cu cei care desfășoară evenimentul în sălile aparținând pârâtei.

Deși a fost notificată o singură dată, reclamanta nu a precizat cuantumul sumelor datorate sau condițiile în care se vor elibera acele autorizații neexclusive de către aceasta, modul de calcul sau alte detalii, nu a fost sunat nici unul dintre administratori, deși la data obținerii acelor imagini obținute ilicit de către un reprezentat sau colaborator al reclamantei, este clar că unul dintre aceștia s-a aflat în incinta restaurantului și a pensiunii aparținând pârâtei.

Recurenta-pârâtă a susținut că este de bună-credință și că dorește să achite o sumă cu titlu de contribuție la asociație, conform legii, însă achitarea acesteia poate interveni numai după o negociere, întrucât nu este corect să plătească aceleași sume la toate asociațiile din care fac parte aceeași artiști și compozitori, context în care a solicitat instanței să-i pună în vedere reclamantei să contacteze administratorii.

A precizat că modul de calcul este neclar și fără o verificare pe fiecare spațiu ce aparține societății pârâte cât timp datele referitoare la suprafețele invocate nu mai corespund realității actuale.

A susținut că a achitat integral, conform înțelegerii directe, contribuții către UNPIR de la care are autorizație neexclusivă de utilizare a muzicii, fonograme în scop ambiental, sens în care dorește să discute cu reprezentanții artiștilor în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă și medierea în ce privește sumele solicitate.

A arătat că motivarea instanței de apel nu poate fi primită în cauză, având în vedere că a făcut dovada depunerii încă de la fond a întâmpinării, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Hunedoara, solicitând casarea sentinței pentru ca instanța de fond să se pronunțe pe această excepție, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei-pârâte, în aprecierea acesteia, fiind vorba de o necompetență de ordine publică și nu privată, după cum s-a reținut în hotărârea atacată, invocând incidența dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 17 iunie 2022, prin poștă, în termen legal, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate că recursul este nul și, în subsidiar, să fie respins, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii deciziei recurate, ca fiind legală, și obligarea recurentei la achitarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că recurenta-pârâtă nu a argumentat, în drept și nici în fapt, cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., ci a reluat susținerile expuse în cadrul apelului, care, în mod corect și întemeiat, au fost analizate și respinse de către instanța de apel.

În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs va aprecia că recursul nu este nul, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată. Este de menționat că aspectele invocate de către recurentă nu vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, ci o reapreciere a susținerilor formulate în calea de atac a apelului.

Principala chestiune în discuție este cea legată de competența teritorială și materială, însă aceasta nu a fost invocată în termen, întrucât întâmpinarea formulată nu a fost comunicată la adresa corectă a instanței, după cum a constatat și instanța de apel, astfel că nu a ajuns la dosarul cauzei și, prin urmare, nici avută în vedere la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește artiștii care sunt "afiliați" la CREDIDAM, dreptul de comunicare publică în scop ambiental se gestionează colectiv obligatoriu, potrivit art. 145 alin. (1) lit. f) raportat la alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, iar pentru acest drept, CREDIDAM va colecta remunerațiile în temeiul unui mandat legal, atât pentru artiștii interpreți care sunt membrii organismului de gestiune colectivă, pentru artiștii care nu sunt membrii, cât și pentru artiștii care nu sunt membrii niciunui organism de gestiune colectivă.

Pe de altă parte, CREDIDAM este organismul desemnat drept colector ai remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru sursa comunicare publică în scop ambiental, potrivit dispozițiilor normelor de aplicare a legii. în consecință, susținerea apelantei în sensul că există mai multe organisme care ar colecta remunerațiile pentru artiștii interpreți sau executanți este neîntemeiată.

La data de 05 decembrie 2022, prin poștă electronică, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a reiterat apărările expuse în cadrul motivelor de recurs.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 06 aprilie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 20 iulie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1094A din 07 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.

Una dintre condițiile esențiale stabilite de legiuitor este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permit părților unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs neavând competența legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reținută ori de a cenzura situația de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Înalta Curte constată că, deși și-a fundamentat recursul, în partea finală, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a explicitat în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva normelor de drept material sau procesual, raportat la argumentele avut în vedere de instanța de apel, simpla susținere relativ la încălcarea dreptului la apărare și aprecierea că, în cauză, este vorba de o competență de ordine publică și nu privată nu se constituie în critici apte a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată și a permite încadrarea acestora într-unul dintre motivele de casare prevăzute în mod imperativ de norma menționată.

În realitate, recurenta-pârâtă, în susținerea recursului, a expus argumente ce țin de situația de fapt, tinzând la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă (actele depuse la dosar nu relevă în mod explicit care sunt artiștii afiliați reclamantei și pentru care drepturi ale acestora se solicită plata prestațiilor, distribuirea de fonograme cu artiști în incinta unității pârâte - restaurant și pensiune, notificarea prin care nu s-au precizat cuantumul sumelor datorate sau condițiile în care se vor elibera autorizații neexclusive de către reclamantă) și la o nouă judecată a fondului ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte mai observă că motivele de recurs sunt similare cu cele deduse judecății apelului și care au fost analizate punctual de către prima instanță de control judiciar, recurenta-pârâtă neaducând nicio critică concretă soluției instanței de apel, ci doar reiterează aceleași apărări care și-au primit deja o rezolvare din partea instanței, inclusiv cele referitoare la depunerea întâmpinării la fond, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a primei instanțe. Nu se decelează din așa-zisa motivare a recursului, considerentele pentru care raționamentul expus de către curtea de apel, în analiza acelorași susțineri, este greșit, făcându-se cu aplicarea eronată a normelor de drept material sau procesual.

De fapt, recurenta-pârâtă tinde la o nouă verificare a susținerilor sale din cererea de apel și nu prin raportare la ceea ce a analizat în concret instanța de apel, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac. Or, instanța de fond și cea de apel au plenitudinea de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor pe care și-au întemeiat soluțiile acestora.

Așadar, în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., era necesar ca recurenta-pârâtă să formuleze o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin identificarea explicită a motivelor ce reclamă nemotivarea hotărârii, existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei reținute de instanța de apel, identificarea normei sau a normelor de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de către instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, iar nu doar chestiuni legate de situația de fapt și de analizarea probelor administrate în etapele procesuale anterioare, ceea ce relevă o invocare pur formală a textelor de lege menționate.

În consecință, reținând că obiectul recursului îl constituie decizia instanței de apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegală decizia atacată, iar nu aspecte ce țin de fondul cauzei, care au fost arătate prin motivele de apel și nu se circumscriu dezlegării date de instanța de apel.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că, în cauză, nu pot reținute nici motive de ordine publică, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1094A din 07 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, o va obliga la plata către intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, potrivit extrasului bancar nr. x din 09 iunie 2022, emis de B., aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1094A din 07 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.