ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1370/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate, calitatea sau lipsa calității de membri ai E. a pârâților, precum și dreptul sau lipsa dreptului de a exercita funcții executive în cadrul E.. Prin sentința civilă nr. 8104 din 15 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 1970 din 13 decembrie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia nr. 1462 A din 25 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1970 din 13 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul București.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1462 A din 25 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că nu s-a ținut cont de înscrisurile depuse la dosar și situația de fapt existentă cu privire la "Asociație", în conformitate cu art. 287 alin. (2) C. proc. civ. A precizat că a anexat copie a copiei legalizate ce atestă statutul E., din care rezultă faptul că pârâții nu se regăsesc ca membri cu semnături opozabile, însă numele acestora apar în dosare în care au încercat modificarea statului existent, menționând dosarul nr. x/2020. Mai mult, pârâtul B. figurează în tabelul anexă a noului statut propus pentru legalizare, dar semnează și ca președinte în mod fals, întrucât modificările la statut le poate solicita un președinte care deja este membru conform art. 8 și art. 57 din Legea nr. 196/2018. Anexează concluziile scrise depuse în dosarul nr. x/2021 și certificatul de grefă din 17 februarie 2022, în care președinte figurează F., persoană care este însă demisionată din 2012, rezultând că există un vid de conducere și persoane aflate la conducere care încalcă legea. Recurenta-reclamantă precizează că, deși instanța de apel a arătat că respectivele hotărâri trebuiau atacate conform legii, are mai multe cauze înregistrate pe rolul instanțelor, dosare în care a solicitat anularea proceselor-verbale ale Adunării Generale, motivat de neconstituționalitatea procedurii de organizare a întrunirilor, de existența unor semnături ale unor persoane care nu sunt membri și care nu au semnături opozabile în fața instanțelor sau a terților. Concluzionând, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul constatării faptului că pârâții nu au calitatea de membri ai E.. În drept, indică dispozițiile Legii nr. 196/2018, art. 73-76 C. civ., art. 287 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: La dosar nu au fost depuse întâmpinări.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (17 februarie 2021), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 mai 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției nulității cererii de recurs pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs succint redactată, reclamanta A. a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, prezentând exclusiv chestiuni legate de situația de fapt și de fondul litigiului. Astfel, recurenta deduce judecății chestiuni legate de circumstanțele factuale în care susține, în esență, că pârâții din cauză nu se regăsesc ca membri ai E. cu semnături opozabile. O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel, astfel că, în atare circumstanțe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanța de recurs este imposibil de realizat. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Cum susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.