Decizia nr. 1369/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 398 a Tribunalului Botoșani

Cererea de revizuire: Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Botoșani, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 233 din 4 mai 2022 a Tribunalului Botoșani, pe motiv de contrarietate de hotărâri, prin raportare la sentința nr. 9 din 20 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava și la încheierea nr. 23 din 23 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Prin decizia civilă nr. 398 A din 12 octombrie 2022, Tribunalul Botoșani a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de A. și B. în favoarea Curții de Apel Suceava.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Suceava: Prin încheierea din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că în cauză a intervenit decesul intimatelor C. și D., precum și faptul că nu a fost formulată nicio cerere de introducere în cauză a moștenitorilor. La data de 12 iunie 2023, revizuentul A. a depus la dosar o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor defunctei revizuiente B.. Prin încheierea nr. 10 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului privind cererea formulată de revizuenții B. și A. privind revizuirea deciziei civile nr. 233 din 4 mai 2022 (pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2019) și a sentinței civile nr. 262 din 18 martie 2021 (pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2019), spre soluționare Curții de Apel Iași. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin încheierea nr. 1276 din 19 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii secțiilor non-penale din cadrul Curții de Apel Suceava și s-a dispus trimiterea dosarului spre soluționare Curții de Apel Iași.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași: Prin decizia nr. 533 din 28 noiembrie 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu. A constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 233 din 4 mai 2022 a Tribunalului Botoșani.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 533 din 28 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, revizuentul A., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei B. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurentul-revizuent a arătat că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând în dispozitivul hotărârii că B. este decedată, fără a introduce în cauză moștenitorii, astfel cum partea a solicitat. După expunerea punctuală a parcursului procesual urmat de cauză, prin evidențierea termenelor și a actelor procedurale îndeplinite în fața instanțelor de fond, recurentul-revizuent a precizat că la formulat cerere de revizuire înregistrată la data de 27 iulie 2022 pe rolul Curții de Apel Suceava, sub dosar nr. x/2022. La primul termen de judecată, din 7 decembrie 2022, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că în cauză a intervenit decesul intimatelor C. și D. - ceea ce Curtea de Apel Iași (instanță căreia i s-a declinat ulterior competența de soluționare a cauzei) nu a constatat raportat la decesul revizuentei B.. La termenul de verificare din 7 martie 2023, Curtea de Apel Iași a dispus citarea părților pentru termenul din 7 iunie 2023, în vederea repunerii pe rol a cauzei și a punerii în discuție a excepției perimării, termen la care partea evidențiază faptul că nu s-a soluționat cererea de conexare a cererii de revizuire la dosarul nr. x/2019. Recurentul-revizuent precizează că încheierea de suspendare din 7 decembrie 2022 i-a fost comunicată la 16 decembrie 2022, astfel încât termenul de perimare s-ar fi împlinit abia la data de 15 iunie 2023. Or, la data de 6 iunie 2023, a trimis prin intermediul serviciilor poștale cerere de introducere în cauză a moștenitorilor revizuentei B.. La data de 7 iunie 2023, dată la care cauza nu era perimată, Curtea de Apel Suceava ar fi trebuit ca, odată cu repunerea pe rol, să stabilească un termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, având în vedere că exista la dosar o cerere în acest sens, și totodată, să soluționeze excepția conexității. Însă, întrucât în cauză au fost formulate declarații de abținere de către judecătorii secțiilor non-penale din cadrul Curții de Apel Suceava, la termenul din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă nu a mai constatat perimarea, ci a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Curții de Apel Iași (urmare a admiterii de către Înalta Curte a cererilor de abținere). Curtea de Apel Iași, în loc să continue procedura cu citarea în cauză a moștenitorilor revizuentei B., în mod nelegal, a admis excepția perimării invocată din oficiu. Concluzionând, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Târgu Mureș, instanță pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, la care a solicitat conexarea.

Apărările formulate în cauză: La dosar nu au fost depuse întâmpinări.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (2 septembrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 mai 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed: Prin argumentele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului se critică soluția de constatare a perimării pronunțată de către Curtea de Apel Iași, în condițiile în care suspendarea judecății, în raport de care s-a adoptat o astfel de măsură procesuală, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la indicarea moștenitorilor intimatelor C. și D.. În ceea ce privește încadrarea criticilor deduse judecății, Înalta Curte constată că susținerile recurentului-revizuent din cererea de recurs vizează greșita aplicare a prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă nesocotirea unei norme de procedură în desfășurarea judecății, având în vedere că excepția perimării este o excepție de procedură aflată în legătură cu respectarea regulilor privind procedura de judecată. Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni perimarea decurg din conținutul dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.". "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", astfel cum se dispune prin alin. (2) al aceluiași articol. Așadar, sancțiunea procedurală operează dacă pricina a rămas în nelucrare, indiferent de etapa procesuală în care se află, timp de 6 luni, iar această lăsare în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Prin faptul că cererea "rămâne în nelucrare" se înțelege că în cauză nu se săvârșește niciun act de procedură în vederea judecării. Se reține, totodată, că excepția primării este reglementată prin norme imperative și operează nu numai în interesul părților, ci și în interesul unei bune administrări a justiției. În litigiul pendinte, prin încheierea din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatelor C. și D.. La termenul administrativ de verificare din 7 martie 2023, urmare a referatului întocmit de arhiva instanței (existent la dosarul Curții de Apel Suceava), Curtea de Apel Suceava a dispus citarea părților pentru 7 iunie 2023 - termen la care judecata a fost amânată, având în vedere declarațiile de abținere formulate de membrii mai multor completuri de judecată din cadrul instanței. La termenul următor, din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava a reținut că la dosar a fost înregistrată la (12 iunie 2023) o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor defunctei B., însă cu privire la această cerere urmează a se pronunța instanța la care va fi trimis dosarul spre soluționare, respectiv Curtea de Apel Iași (urmare a admitere cererilor de abținere). Particularitatea cauzei rezidă în faptul că, după succesiunea termenelor anterior evidențiate, urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de toți judecătorii secțiilor non-penale din cadrul Curții de Apel Suceava, prin încheierea nr. 10 din 27 septembrie 2023, această instanță învestită cu soluționarea cererii de revizuire a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre soluționare Curții de Apel Iași. Decizia ce face obiect al examinării în prezenta cale de atac a fost pronunțată, nu de instanța care a dispus măsura suspendării, ci de Curtea de Apel Iași - care a reținut că a operat perimarea, în condițiile în care de la data suspendării, respectiv 7 decembrie 2022, cauza a rămas în nelucrare, din vina revizuentului care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol în termenul de 6 luni, cu arătarea moștenitorilor intimatelor C. și D.. Înalta Curte apreciază că instanța nu a dat eficiență dispozițiilor legale în materia perimării și a constatat, în mod nelegal, ca fiind perimată judecata cererii de revizuire, fără a avea în vedere faptul că perimarea este strâns legată de ideea de sancționare a părților culpabile, care nu au stăruit în judecarea cauzei. Or, în speță, de la momentul în care în dosar a fost stabilit termen de judecată, urmare a referatului din 7 martie 2023 (dată la care nu se împlinise termenul de perimare), culpa părților nu mai poate fi reținută. De altfel, ulterior datei de 7 martie 2023, în cauză au fost efectuate acte procedurale în vederea judecării procesului (a fost depusă de către revizuent cerere de introducere în cauză a moștenitorilor/solicitare continuare judecată -dosarul Curții de Apel Suceava). În aceste circumstanțe, se constată că nu este îndeplinită cerința lăsării în nelucrare a dosarului din motive imputabile părții, pe durata de timp prevăzută de lege - timp de 6 luni, pentru ca instanța de revizuire să fi putut aplica sancțiunea perimării, întrucât, de la momentul suspendării cauzei (7 decembrie 2022) și până la repunerea pe rol prin dispunerea unei măsuri procesuale (7 martie 2023) nu era împlinit termenul procedural de 6 luni prevăzut de lege pentru a opera perimarea. Referitor la restul criticilor prezentate în cererea de recurs, se reține că nu poate fi primită susținerea recurentului-revizuent, în sensul că încheierea de suspendare din 7 decembrie 2022 i-a fost comunicată la 16 decembrie 2022, iar termenul de 6 luni pentru perimare se calculează de la data comunicării încheierii de suspendare, întrucât alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. trebuie interpretat în corelare cu primul alineat al normei, astfel că sensul lui este acela că actul de procedură la care se referă textul trebuie să fie legat de exercitarea atribuțiilor instanței privind judecata însăși, iar nu a unui demers ulterior măsurii procesuale a suspendării cursului judecății, astfel cum este comunicarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății pricinii. Așadar, în cazul suspendării judecății, termenul de perimare curge de la data pronunțării încheierii de suspendare, aceea fiind data la care părțile nu au mai stăruit în continuarea judecății. Acest raționament are la bază dispozițiile art. 414 C. proc. civ. care instituie o cale de atac distinctă pentru încheierea de suspendare, respectiv recursul la instanța ierarhic superioară. Împrejurarea că partea interesată ar avea posibilitatea să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, opunând apărări legate de citarea și comunicarea actelor de procedură, nu este de natură să afecteze curgerea termenului de perimare. Argumentele prezentate de recurentul-revizuent referitoare la faptul că instanța a hotărât la 7 decembrie 2022 suspendarea de drept a judecății, dincolo de voința părților exprimată clar prin solicitarea conexării cauzei la dosarul nr. x/2019 și prin existența cererii de judecare în lipsă, ar fi putut fi valorificate numai în cadrul unui recurs îndreptat împotriva actului de suspendare. În schimb, criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând soluția de perimare sunt fondate, constatarea intervenirii perimării realizându-se cu aplicarea greșită a prevederilor art. 416 și 420 C. proc. civ. Pentru considerentele prezentate, în limita criticilor formulate, constatând că au fost încălcate drepturi procesuale și au fost produse vătămări de natură a fi îndreptate prin intermediul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterii cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.