ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2296/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 49 din 15 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. (decedat pe parcursul litigiului, având ca moștenitori pe B., C., D., E.) împotriva deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. și G..

Împotriva acestei decizii civile, la 12 mai 2023, au formulat revizuire B., C., D. și E., în calitate de moștenitori ai lui A., invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 13 iunie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și formarea unui alt dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2023 și în cadrul căruia a fost pronunțată decizia civilă nr. 161 din 19 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a revizuirii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției I civile la 22 iunie 2023.

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.

În ședința publică din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției tardivității, Înalta Curte o va admite și va respinge cererea de revizuire ca tardivă, pentru următoarele considerente.

Cererea de revizuire de față este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenții susținând că există două hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad, sens în care au învederat că, prin decizia civilă nr. 49 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 280 din 12 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

În acest context, termenul pentru declararea revizuirii în cauză este cel reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel, se constată că ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor precitate, este decizia civilă nr. 49 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2015. Această hotărâre este definitivă de la data pronunțării sale, respectiv 15 martie 2023, în conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., astfel că de la acest moment curge termenul de o lună pentru declararea căii de atac a revizuirii.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ. privind calculul termenelor procedurale, rezultă că termenul de o lună s-a împlinit la 18 aprilie 2023. Or, cererea de revizuire a fost transmisă instanței, prin fax, la 11 mai 2023, cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ceea ce conduce la respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată.

Referitor la termenul de declarare a revizuirii, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este de menționat că, prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a constatat că acestea sunt constituționale (de exemplu, Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020, Decizia nr. 351 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 6 decembrie 2021, Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021, sau Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022, Decizia nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 8 februarie 2023).

În esență, Curtea Constituțională a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depend, în mod direct, de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, întrucât, în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre, cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate, iar, pentru a verifica existența triplei identități, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci doar soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor.

Curtea Constituțională a reținut că, deși, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, totuși revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Curtea a observat că, în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri.

Curtea Constituțională a subliniat că, în contextul în care termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, nu se poate reține împiedicarea accesului la justiție al părții și nici a dreptului la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Având în vedere aceste aspecte și constatând că cererea de revizuire ce face obiectul analizei de față a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cauză devin aplicabile prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel; actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Față de aceste considerente, în baza art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 49 din 15 martie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității, invocată din oficiu.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții B., C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 49 din 15 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.