ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2360/2023

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină posesie și proprietate suprafața de teren arabil extravilan de 15.000 m.p., situată în extravilanul comunei Prundu, sat Prundu, în Tarla 155, Parcela 1742, având ca vecinătăți: la N-DE, la E-Buzdugan I, la S-Canal și la V-IAS Prundu, conform T.P. nr. 61035/17.05.1996, suprafață ocupată în mod ilegal și abuziv, cu obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1528 și art. 2524 din C. civ. raportat la art. 903 din C. proc. civ. Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat obligarea reclamanților-pârâți la restituirea sumei de 17.000 RON, reprezentând dublul prețului achitat de el pentru terenul arabil de 15.000 m.p. care a format obiectul promisiunii bilaterale nr. 61/20.07. 2011; acordarea unui drept de retenție asupra terenului de 15.000 m.p. situat în tarlaua x, parcela x avînd ca vecinătăți: la N - D.E., la E - Buzdugan l, la S - Canal, la V- IAS Prundu, înscris în titlul de proprietate nr. x/17.05.1996, până la achitarea integrală de către reclamanții-pârâți a sumelor ce i se cuvin; obligarea reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată. În drept, pârâtul a invocat art. 1279 alin. (2), art. 1530, art. 2495 și următoarele din C. civ.

Sentința pronunțată de Judecătoria Giurgiu. Prin sentința civilă nr. 3907 din 03.07.2018, Judecătoria Giurgiu a respins acțiunea reclamantului A., formulată împotriva pârâtului B., în contradictoriu cu intervenienții C. și D.. Judecătoria a admis cererea reconvențională formulată de pârât și a obligat reclamantul și intervenienții să plătească pârâtului suma de 17.000 RON, reprezentând dublul prețului achitat pentru terenul în suprafață de 15000 mp, situat în extravilanul com. Prundu. A acordat un drept de retenție pârâtului asupra terenului în suprafață de 15000 mp teren situat în extravilanul com. Prundu, T 155, P 1742, până la achitarea integrală a sumei de 17.000 RON. Judecătoria a obligat reclamantul și intervenienții să plătească pârâtului suma de 5255 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței nr. 3907/03.07.2018 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii.

Decizia pronunțată de Tribunalul Giurgiu. Prin decizia civilă nr. 705/2021 din 11 mai 2021, Tribunalul Giurgiu - sectia civilă, în baza art. 480 din C. proc. civ., evocând fondul, a admis acțiunea reclamantului A. (decedat), continuată de moștenitorii acestuia E., F. și G. împotriva pârâtului B., în contradictoriu cu intervenienta D.. Tribunalul a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 15000 mp extravilan arabil situat în com. Prundu, jud. Giurgiu, T 155, P 1742, conform T.P. nr. 61035/17.05.1996 eliberat de CJSDPT Giurgiu. Tribunalul a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul B. împotriva reclamanților pârâți C. pe de o parte și moștenitorii lui A. - E., F. și G. să plătească pârâtului reclamant B. suma totală de 12000 RON, reprezentând dublul prețului achitat. Tribunalul a respins cererea reconvențională în ce privește instituirea în favoarea pârâtului a unui drept de retenție asupra imobilului. Tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1581 RON (taxă judiciară de timbru) și a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 2750 RON (onorariu avocat fond - cotă parte și taxă judiciară de timbru 750 RON). A compensat obligațiile și a obligat reclamanții C., E., F. și G. să plătească pârâtului B. diferența necompensată de 1169 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (finale) . Împotriva deciziei civile nr. 705/2021 din 11 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - sectia civilă au declarat recurs recurenții-reclamanți E., F. și G..

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispozițiilor art. 412 din C. proc. civ., s-a constatat suspendarea de drept a judecării cauzei privind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți E., F. și G. împotriva deciziei civile nr. 705/11.05.2021 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. și cu intimații-reclamanți-intervenienți C.-decedat, D., până la indicarea moștenitorilor defunctului C..

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanții E., F. și G., în calitate de moștenitori ai defunctului reclamant A.. Prin cererea de recurs, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate din 17 noiembrie 2022 și trimiterea cauzei spre reluarea judecății din momentul în care a fost dispusă suspendarea.

Motivele de recurs. În cererea de recurs, recurenții reclamanți au arătat că instanța de recurs a dispus suspendarea cauzei pe motiv că nu au fost indicați moștenitorii defunctului C.. Recurenții au susținut că, la termenul din 22 septembrie 2022, prin cerere, au fost indicați moștenitorii defunctului C., împreună cu actele de stare civilă și Anexa 24. Recurenții au invocat art. 483 din C. proc. civ.

Procedura în filtru. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 02 martie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin rezoluția de primire de la 07 martie 2023 s-a dispus întocmirea de către magistratul-asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. Prin raportul întocmit la 15 septembrie 2021 s-a reținut că urmează a se pronunța completul asupra admisibilității în principiu a recursului și cu privire la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Prin încheierea din 31 octombrie 2023 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenții-reclamanți G., F. și E. împotriva încheierii de ședință din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțate în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. și cu intimații-reclamanți-intervenienți D. și C. - decedat pe numele moștenirii și a fost fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: La termenul de judecată din 22 septembrie 2022, recurentul-reclamant F. a depus la dosar copia certificatului de deces privind pe intimatul-reclamant-intervenient C., din care rezultă că acesta a decedat la 07 aprilie 2022. Curtea de apel a pus în discuția părților cererea de amânare a cauzei pentru introducerea în cauză a moștenitorilor persoanei decedate. Recurentul-reclamant F. a arătat că nu se opune și a menționat că moștenitorii persoanei decedate i-au comunicat faptul că nu se vor prezenta la proces. Prin încheierea din 22 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a amânat judecarea cauzei pentru introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului-reclamant-intervenient C. și a acordat termen la 17 noiembrie 2022. La termenul de judecată din 17 noiembrie 2022 părțile nu s-au prezentat. În această situație, instanța a constatat intervenită suspendarea de drept a judecării cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere faptul că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată față de intervenirea decesului intimatului-reclamant-intervenient C., pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, iar la termenul de judecată acordat părțile nu s-au prezentat și nu au fost indicați moștenitorii. Prin criticile aduse acestei încheieri, care pot fi încadrate în ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat că soluția de suspendare a judecății apelului este nelegală întrucât aceștia s-au conformat dispozițiilor instanței și au indicat la termenul din 22 septembrie 2022, prin cerere, moștenitorii defunctului C.. Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispozițiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - se constată că motivele de recurs invocate de recurenți nu sunt fondate. Conform art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora." Astfel, regula este aceea că suspendarea de drept a judecării procesului intervine în baza legii și presupune oprirea cursului judecății atunci când instanța constată că a survenit decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia. Excepția intervine atunci când partea interesată solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, caz în care instanța va proceda la acordarea unui termen de judecată în acest sens. Dacă însă la termenul acordat în aceste condiții, partea nu este în măsură să indice moștenitorii celui decedat, instanța va dispune suspendarea judecății, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în aplicarea regulii enunțate. Măsura adoptată de Curtea de Apel București este justificată în raport cu dispozițiile obligatorii ale art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în contextul în care, până la termenul acordat în scopul indicării moștenitorilor defunctului C., recurenții nu au îndeplinit aceste obligații procesuale, deși ele subzistau în sarcina acestora și în baza art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia." Susținerea recurenților în sensul că s-au conformat dispozițiilor instanței și au indicat la termenul din 22 septembrie 2022, prin cerere, moștenitorii defunctului C. nu se verifică în cauză, întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă existența unei astfel de cereri care să fi fost depusă la dosar. Pentru a putea conduce la continuarea judecății, era necesară formularea unei cereri în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ. care să conțină elementele prevăzute de art. 148 alin. (1) teza I cu referire la art. 194 alin. (1) lit. a) din același act normativ. Se reține că recurenții-reclamanți nu au depus la dosar dovezi cu privire la efectuarea în timp util a demersurilor în vederea identificării moștenitorilor de pe urma părții decedate sau la urmarea procedurii prevăzute de art. 1.113 in C. civ., astfel încât să poată fi susținut, în mod valabil, că au epuizat orice fel de resurse în scopul complinirii dispozițiilor instanței. Doar în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a identificat succesibilii persoanei decedate (prin depunerea actelor de stare civilă și dovezile privind domiciliile acestora), demostrând imposibilitatea obținerii unor informații satisfăcătoare relative la succesiunea persoanei decedate, se poate aprecia asupra măsurii în care instanța de judecată, în baza rolului activ, are îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, pentru a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata. Cât privește înscrisurile atașate cererii de recurs, și anume cererea de introducere în cauză a numiților H., I. și J., certificatul de deces al lui C. și cererea de sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctului C., Înalta Curte constată că acestea au fost depuse doar în faza procesuală a recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, nu și în faza judecății la curtea de apel. În consecință, ele nu sunt să determine nelegalitatea măsurii de suspendare a judecății în respectiva fază procesuală. În contextul arătat, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru a putea deveni incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți G., F. și E. împotriva încheierii de ședință din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțate în dosarul nr. x/2016.