ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 08.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., G. - minor, prin reprezentanți legali H. și I., J., K., L., Vârtic Constanța, M., N., O., Municipiul Brașov - prin primar și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie imobilele înscrise în: (i) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/1 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov -proprietatea pârâților C. și D.; (ii) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/2 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâților E. și F.; (iii) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/3 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâtului G.; (iv) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/6 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâtei J.; (v) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/7 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâților K. și L.; (vi) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/8 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâtului Statul Român; (vii) CF nr. x-C1-U Brașov, nr. top. (31,32/1)/9 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâtelor Vârtic Constanța și M.; (viii) CF nr. x Brașov, nr. top. (31,32/1)/10 - imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov - proprietatea pârâtului Statul Român și (ix) terenul aferent acestora, înscris în CF x, nr. top. x în suprafață de 1040 mp; să se dispună radierea dreptului de proprietatea al pârâților din cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților. Reclamanții au formulat precizare a cererii de chemare în judecată (în fapt o cerere de îndreptare a erorii materiale), prin care au arătat că în petitul unu al cererii au solicitat obligarea pârâtelor Vârtic Constanța și M., să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul înscris în CF nr. x, nr. top. (31,32/1)/9, imobil situat în Brașov, str. x, jud. Brașov. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, art. 563 și urm. din C. civ. art. 480 și urm. din vechiul C. civ. art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O. Pârâtul Municipiul Brașov - prin primar a formulat întâmpinare prin care a învederat, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât a S.C. P. S.R.L. Brașov, întrucât pârâții persoane fizice au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, între S.C. P. S.R.L. și aceștia. Pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a arătat prin întâmpinarea formulată că acțiunea este inadmisibilă, în raport cu Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care reclamanții au promovat o nouă acțiune în revendicare cu privire la același imobil, în raport de jurisprudență și de Decizia ICCJ nr. 33/2008. Totodată, invocă excepţia lipsei calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, în considerarea calității de presupus proprietar al apartamentului nr. x. Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. P. S.R.L. Brașov, în temeiul art. 72 din C. proc. civ., fără a indica obiectul acesteia, iar prin nota de ședință depusă la data de 30.09.2019, pârâtul a arătat că renunță la cererea de chemare în garanție formulată. Pârâții C. și D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară promovată de reclamanți, întrucât nu au respectat principiul unanimității impus de art. 480 din vechiul C. civ., aplicabil în speță. Pârâtele M. și Vârtic Constanța au mai formulat o întâmpinare (prin intermediul unui alt apărător ales), prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți în raport de prevederile deciziei ICCJ nr. 33/2008. Reclamanții au depus la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată prin care au arătat, referitor la petitul 1 al cererii de chemare în judecată, că solicită obligarea pârâților Municipiul Brașov, prin primar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, str. x, nr. top. (31,32/1)/4; imobilul situat în Brașov, str. x, nr. top.(31,32/1)/5 și terenul grădină situat în Brașov, str. x, în suprafață de 510, 70 mp, nr. top. x. Precizarea formulată de reclamanți a fost calificată ca fiind cerere adițională formulată în condițiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 06.12.2019, tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii adiționale, excepție invocată de pârâți și s-a constatat decăderea reclamanților din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată. Totodată, la același termen de judecată, 06.12.2019, instanța a constatat că pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - prin reprezentanta în teritoriu AJFP nu a mai susținut cererea de chemare în garanție formulată, iar cu referire la cererea de introducere forțată în cauză a S.C. P. S.R.L., cereri formulate de pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Brașov - prin primar, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., tribunalul a considerat în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv revendicare prin comparare de titluri, că nu se impune introducerea forțată în cauză a S.C. P. S.R.L., astfel că a respins cererile formulate de pârâți. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității, invocată de pârâți cu privire la aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 33/2008 a ICCJ, au fost respinse de instanță, ca neîntemeiate, la termenul de judecată din data de 06.12.2019, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în încheierea de ședință de la termenul respectiv. Tot la termenul de judecată din data de 06.12.2019, tribunalul a stabilit, de comun acord cu părțile, că prezentei acțiuni în revendicare prin comparare de titluri îi sunt aplicabile dispozițiile art. 563 din noul C. civ.. A luat act de faptul că pârâții persoane fizice, nu au mai susținut excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că nu a fost respectat principiul unanimității impus de art. 480 din vechiul C. civ., excepție invocată prin întâmpinări (cu excepția pârâtului G.). La data de 24.06.2020 a încetat din viață pârâta D., acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorii legali: C. - în calitate de soț supraviețuitor (pârât în cauză), C. - în calitate de descendent de gradul I și Q. - în calitate de descendent de grad I. La data de 16.10.2020 a decedat pârâtul K., acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorul legal, K. - în calitate de descendent de grad I. La termenul de judecată din data de 14.12.2020, în raport de poziția exprimată de părți, tribunalul a apreciat că acțiunea poate continua doar în contradictoriu cu pârâta M., care a dobândit calitatea de donatară prin contractul de donație autentificat sub nr. x/08.07.2020 de R. și S., astfel că aceasta a preluat și calitatea procesuală pasivă de la pârâta Vârtic Constanța, pârâta care a fost scoasă din cauză.

Primul ciclu procesual 2.1. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Brașov Prin Sentința civilă nr. 17/S, pronunțată la data de 26.01.2021, în dosarul cu nr. x/2019, Tribunalul Brașov - Secția I civilă, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C., D. - decedată pe parcursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorii: C. (soț supraviețuitor - pârât în prezenta cauză), C. (descendent de gr. I) și Q. (descendent gr. I), E., F., G. - minor - prin reprezentanți legali H. și I., J., K. - decedat pe parcursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată în contradictoriu cu moștenitorul legal K. (descendent gr. I), L., M. (a preluat în timpul procesului cu titlu de donație, nuda proprietate asupra cotei de ½ din imobil, de la pârâta Vârtic Constanța), N., O., Municipiul Brașov - prin Primar și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor - reprezentat în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov având ca obiect revendicare imobil prin compararea de titluri, ca neîntemeiată; au fost obligaţi reclamanții să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată următoarele sume, reprezentând onorarii avocațiale: pârâtului C. suma de 1.500 RON; pârâtei M. suma de 1.500 RON; pârâților F. și E. suma de 1.500 RON; pârâtei L. suma de 1.500 RON; pârâtei J. suma de 1.500 RON; pârâților N. și O. suma de 1.500 RON; s-a luat act că pârâtul G. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale de separată. 2.2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia nr. 902/Ap din 06 iulie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de apel formulată de apelanţii reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 17/S/26.01.2021 pronunţate în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o; a admis excepţia netimbrării cererii de apel incident formulate de apelantul pârât Nica Ştefan prin reprezentanţi legali H. şi I. şi în consecinţă: a anulat ca netimbrată cererea de apel incident formulată de apelantul pârât Nica Ştefan, prin reprezentanţi legali H. şi I. împotriva încheierii de şedinţă din 06.12.2019 pronunţate în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Braşov; a obligat apelanţii reclamanţi A. şi B. la plata către intimaţii pârâţi N., L., J., Timaru Ancuţa-Rodica, F. şi C., a sumei de 1000 RON fiecare apelant, în total câte 2000 RON pentru fiecare intimat pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. 2.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Decizia nr. 811 pronunțată la data de 12.04.2022 în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 902/Ap din 6 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă; a casat, în parte, decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, exclusiv în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov şi Municipiul Braşov prin Primar; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei. 3. Al doilea ciclu procesual - Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin Decizia nr. 201/Ap din 13 februarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, rejudecând în limitele impuse prin decizia de casare, a admis cererea de apel formulată de apelanţii A. şi T., împotriva sentinţei civile nr. 17/S, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă la data de 26.01.2021 în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează: a obligat pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de A.J.F.P. Braşov şi Municipiul Braşov, prin Primar, să le lase reclamanţilor A. şi T., în deplină proprietate şi posesiune imobilul situate în mun. Brașov, str. x, înscris în CF nr. x Braşov, (CF vechi x Braşov), sub nr. top. (31, 32/1)/8 reprezentând spaţiu cu altă destinaţie situat la parter şi etaj, cu compunerea descrisă în cartea funciară; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate; a obligat pe fiecare dintre intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Municipiul Braşov, prin Primar, să plătească apelantului A. câte 1.187,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 201/Ap din 13 februarie 2023 au declarat recurs, pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov și Municipiul Brașov, prin Primar. 4.1. Recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov a invocat motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Arată recurentul că instanța de apel a dispus obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului, obligând partea și la plata cheltuielilor de judecată, alături de pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar, deși a reținut lipsa calității de proprietar a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, imobilul fiind transferat în proprietatea privată a Municipiului Brașov în temeiul HCL Brașov nr. 241/2005. Totodată, recurentul invocă încălcarea prevederilor art. 397 C. proc. civ., față de limitele soluționării cauzei în apel, conform dispozițiilor Înaltei Curți de Casație si Justiție din Decizia nr. 811/12.04.2022. Recurentul învederează că nu s-a opus pe fondul cauzei asupra cererii reclamanților, ci doar a prezentat situația juridică reală a apartamentului nr. x ce face obiectul cauzei. Împrejurarea că Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu are posesia imobilului și, ca atare, nici nu ar putea fi obligat la predarea lui către reclamanți a fost corect analizată de către instanța de fond și ulterior de instanța apel, iar argumentul adus în apel și reiterat și în etapa recursului, referitor la faptul că se contestă respingerea acțiunii în ceea ce îi privește pe pârâții Statul Roman și Municipiul Brașov deoarece aceștia au refuzat întabularea propriului drept de proprietate, nu poate fi primit. Scopul acțiunii în revendicare este restituirea bunului, astfel că acțiunea trebuie introdusă împotriva celui care îl deține, în caz contrar devenind inadmisibilă. S-a reținut până în acest stadiu procesual că în raport cu înscrisurile aflate la dosar pârâtul Statul Roman nu deține posesia apartamentului nr. x, împrejurare reținută și ulterior de instanța de apel, imobilul fiind înstrăinat unui terț care nu a efectuat demersurile de notare în cartea funciară. Astfel, în condițiile în care Statul Român nu deține posesia imobilului, solicitarea reclamanților ca acesta să lase în deplina proprietate şi posesie apartamentul nr. x este neîntemeiată. Relativ la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, recurentul arată că Statul este înscris ca proprietar tabular al apartamentului 8 însă prezumția instituită de înscrierea în CF este una relativă, potrivit art. 32 din DL 115/1938 (aplicabil la data înscrierii dreptului Statului Român). Între timp, situația juridică s-a modificat, întrucât Municipiul Brașov are în proprietate privată locuințele și spațiile cu altă destinație, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 241/2005 (art. 1, teza finală). În anexa 2 a HCL nr. 241/2005, sub nr. de inventar 1718, 17325 se regăsesc imobile de la adresa str. x, P. având obligația de a confirma că este vorba exact despre cele două apartamente care nu au fost înstrăinate către chiriași. Întrucât apartamentele vândute din imobilul din str. x au fost întabulate pe numele noilor proprietari încă din anii 2000-2001, acestea nu mai puteau figura în lista locuințelor și spațiilor care treceau, în anul 2005, în proprietatea Municipiului și în administrarea P., astfel că cele evidențiate în anexă sunt exact cele nevândute si care figurează încă proprietate a Statului Român. Valabilitatea HCJ nr. 241/2005, precum și efectele acesteia asupra situației juridice a locuințelor a fost confirmată în soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar x/2013 (care a avut ca obiect contestația S.C. P. față de Decizia Camerei de Conturi Brașov), sens în care recurentul expune considerente din Decizia nr. 1195/R/2015, cu privire la natura bunului și la faptul că mențiunea din cartea funciară "referitoare la statul roman a fost efectuata anterior anului 1989, iar distincția proprietate publica/privata respectiv a statului/unitatii teritorial administrative a fost făcută ulterior acestui an, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul privat al UAT avand loc ope legis in temeiul unor dispoziții legale imperative - art. 4 din Legea 69/1991, art. 4 si 6 din Legea 213/1998". În concluzie, recurentul arată că este inadmisibilă acțiunea în revendicare în situația în care s-a urmat procedura administrativă, finalizată cu o sentință judecătorească, a cărei punere în aplicare era sarcina titularului. Totodată, invocă lipsa calității procesuale pasive a Statului Român ca o apărare de fond și nu pe cale de excepție, având în vedere (i) dreptul de proprietate al Municipiului Brașov asupra părții nevândute din imobilul din Braşov, str. x; (ii) împrejurarea că Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu are posesia imobilului și, ca atare, nici nu ar putea fi obligat la predarea lui către reclamanți; (iii) împrejurarea că deținător al întregului imobil, vânzător al apartamentelor către chiriaș și administrator al celor nevândute nu este Statul Român prin Ministerul Finanțelor, ci P. S.R.L., care a exercitat un mandat în baza căruia are calitate procesual pasivă proprie. Pe cale de consecință, recurentul solicită (i) înlăturarea dispoziției de obligare a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanțelor de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, Str. x, înscris în CF x C1 U 3 Brasov reprezentând spațiu cu altă destinație situat la parter și etaj cu compunerea descrisă în cartea funciară și (ii) înlăturarea dispoziției privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în suma de 1.187,34 RON efectuate în recurs pentru lipsa oricărei culpe procesuale. 4.2. Recurentul-pârât Municipiul Brașov, prin Primar a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit prevederile art. 563 alin. (1) teza I C. civ. Recurentul invocă, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Brașov prin Primar întrucât (1) Statul Român are înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x din imobilul situat în Brașov, str. x - astfel cum reiese din extrasul C.F. nr. x Brasov, (2) P. S.R.L. Braşov nu mai deţine în administrare nici spaţii de locuit şi nici spaţii cu altă destinaţie -astfel cum reiese din adresa nr. x/1.08.2023-, (3) autorul recurenţilor, U. a declarat că apartamentul nr. x se află în proprietatea sa, exclusivă- astfel cum reiese din Declaraţia autentificată la data de 25.09.2013-, (4) prezintă relevanţă considerentele sentinţei civile nr. 17/23.01.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2019 (pag. 12, paragraful 2). Relativ la prevederile art. 563 alin. (1) teza I C. civ., recurentul-pârât susţine că scopul acțiunii în revendicare este restituirea bunului, astfel că nu este admisibilă acțiunea în revendicare în cazul în care acțiunea este introdusă împotriva celui care nu deține lucrul, respectiv împotriva Municipiului Brasov prin Primar. Recurentul-pârât pretinde că instanța de apel a reținut eronat considerentele hotărârii de casare și faptul că titlul de proprietate al reclamanților ar fi mai bine caracterizat decât titlul Municipiului Brașov în contextul în care Sentința civilă nr. 9058/24.10.2007 (titlul intimaților) este ulterioară adoptării H.C.L. Brașov nr. 241/2005 (titlul recurentului-pârât). Făcând trimitere la considerentele hotărârii recurate, partea expune situația de fapt și înscrisurile (Adresa nr. x/1.08.2023, Adresa nr. x/7.04.2011, Adresa nr. x/12.04.2011) din care reiese că imobilul revendicat a fost scos din inventarul mijloacelor fixe al P. S.R.L. din luna aprilie 2011, ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 9058/24.10.2007 și încheierii din 2.09.2009 pronunțate de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2007. Susține recurentul că instanța de fond în mod corect a reținut că S.C. P. S.R.L. nu mai deține în administrare niciunul din apartamentele care fac obiectul litigiului. Apartamentele aflate în proprietatea Statului Român și administrarea S.C. P. S.R.L., cu excepția celor restituite fostului proprietar/mostenitor, au fost vândute foștilor chiriași. Autorul reclamantilor, U. a declarat în timpul vieții că apartamentul cu nr. x este proprietatea sa exclusivă. Astfel, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Tribunalul Brașov a reținut că pârâtul Statul Român nu deține posesia asupra apartamentului nr. x, cel mai probabil s-a predat posesia asupra apartamentului cu nr. x autorului reclamantilor, care nu a efectuat demersuri la cartea funciară în vederea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea sa, ori apartamentul a fost înstrăinat unei terte persone care nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Recurentul învederează că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei sub nr. x/2019, Municipiul Brașov prin Primar a solicitat, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de pârât, a S.C. P. S.R.L. Brașov, tocmai în virtutea faptului că a avut în administrare imobilul situat în Mun. Brașov, str. x și a încheiat contractele de vânzare-cunpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, însă instanța de judecată a respins această solicitare. În atare situație, obligarea pârâtului Municipiul Brașov prin Primar de a lăsa apelanților-reclamanți în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. x, în condițiile în care Municipiul Brașov nu deține posesia imobilului, iar S.C. P. S.R.L. a propus scoaterea apartamentului cu nr. x din inventarul mijloacelor fixe a societății, este lipsită de orice fundament juridic, pârâtul Municipiul Brașov prin Primar neputănd fi obligat să predea posesia unui bun pe care nu îl deține.

Apărările formulate în cauză Recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârât prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov, prin Primar. Recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov învederează că Municipiul Braşov, prin Primar deţine în proprietate privată locuinţele şi spaţiile cu altă destinaţie, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 241/2005 (art. 1, teza finală), sens în care reiterează aspectele învederate prin memoriul de recurs propriu. În concluzie, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov a reiterat poziția exprimată în cauză (1) de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare, în situația în care s-a urmat procedura administrativă, finalizată cu o sentință judecătorească, a cărei punere în aplicare era sarcina titularului; (2) de lipsă a calității procesuale pasive a Statului Român ca o aparare de fond și nu pe cale de excepție, având în vedere dreptul de proprietate al Municipiului Brașov asupra părții nevândute din imobilul din Braşov, str. x care justifica calitatea procesuala a acestuia, precum şi împrejurarea că Statul Roman prin MF nu are posesia imobilului și, ca atare, nici nu ar putea fi obligat la predarea lui către reclamanți. Recurentul-pârât Municipiul Braşov, prin Primar a formulat întâmpinare prin care a învederat că recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor justifică calitate procesuală pasivă întrucât este proprietar tabular al imobilului revendicat, sens în care solicită a se avea în vedere argumentele invocate în memoriul de recurs propriu, respectiv admiterea recursului pe care l-a formulat. Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursurilor formulate în cauză, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestora, ca nefondate. Arată intimaţii-reclamanţi că memoriile de recurs sunt nemotivate, fiind invocate formal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în contextul în care recurenţii s-au limitat la a relua argumentele aduse în apărare pe fondul cauzei, ce nu reprezintă critici pertinente aduse hotărârii atacate, astfel că intervine sancţiunea reglementată de art. 486 alin. (3) şi art. 489 C. proc. civ. Cu privire la criticile formulate prin memoriile de recurs, în esenţă, intimaţii-reclamanţi au învederat că excepţiile invocate de Statul Român -lipsa calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii- au intrat în autoritatea de lucru judecat încă din faza de fond a dosarului nr. x/2019, astfel cum s-a constatat şi prin Decizia nr. 811/12.04.2022 pronunţată în cauză. Susţin intimaţii-reclamanţi că Statul Român este proprietar tabular al imobilului revendicat, apartamentul fiind transferat cu titlu gratuit în proprietatea privată a Municipiului Braşov, fără ca această situaţie să fie operată în evidenţele de publicitate imobiliară. Precizează că recurenţii nu au făcut dovada faptului că, urmare a pronunțării de către Judecătoria Brașov a sentinței civile nr. 9058/24.10.2007, posesia apartamentului a fost predată de către cele două recurente antecesorului U., iar demersurile intimaţilor pentru efectuarea formalităţilor pentru predarea şi întabularea imobilelor ce figurează pe numele acestora, au fost respinse. Intimaţii pretind că deţin un titlu mai bine caracterizat faţă de titlul recurenţilor, sens în care antecesorul apelanților - reclamanți a obținut o hotărâre judecătorească împotriva autorităților de stat, devenită irevocabilă, prin care s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil situat în Brașov, str. x, potrivit jurisprudenței CEDO, instanța de apel a constatat că apelanții - reclamanți dețin un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Dreptului Omului, adică un drept de proprietate, fără însă a deține posesia acestuia. Intimata-pârâtă Timaru Ancuţa Rodica a formulat întâmpinare prin care a învederat că situaţia juridică a imobilului pe care îl deţine a fost tranşată definitiv prin Decizia nr. 811/12.04.2022 astfel că susţinerile recurenţilor urmează a fi analizate în prezenta cale de atac. II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: II.1. Cu privire la recursul recurentului-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimaţii-reclamanţi A. şi B., a cărei analiză este prioritară, faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele: Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar şi ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Analizând susţinerile formulate, se observă că, deşi formal încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile nu reliefează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate. Critica referitoare la greşita admitere a acţiunii în revendicare întrucât pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu deţine posesia imobilului revendicat (apărare de fond) reia aspectele legate de cadrul procesual al judecății. În cauză, prin încheierea din 6.12.2019, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor justificat de faptul că în evidenţa de carte funciară, apartamentul nr. x este înscris ca fiind proprietatea Statului Român. Aceste statuări, intrate în autoritate de lucru judecat, au fost preluate şi valorificate de decizia de casare pronunţată în prezenta cauză (nr. 811/12.04.2022 a ÎCCJ - Secția I civilă), în considerentele căreia s-a reţinut că pârâtul nu a apelat încheierea interlocutorie din data de 6.12.2019 astfel că "Înalta Curte nu o mai poate reevalua, fără a încălca prevederile art. 430 C. proc. civ..". În acest context, împrejurarea afirmată de recurentul-pârât ce urmăreşte respingerea acţiunii în revendicare, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive invocată ca o apărare de fond dar justificată de aceleaşi argumente dezvoltate în susţinerea excepţiei, nu îndreptăţeşte reluarea dezbaterilor judiciare, cu ignorarea autorităţii lucrului judecat anterior. În egală măsură, Înalta Curte reţine că argumentele din memoriul de recurs nu reprezintă critici propriu-zise şi nu pot face obiect concret de analiză pentru instanţa de recurs, întrucât, în realitate, recurentul-pârât a reluat apărările expuse în cadrul întâmpinării la recursul formulat de reclamanţi în primul ciclu procesual, care au fost deja analizate de instanţa de recurs, în primul ciclu procesual şi, în limitele casării, de instanţa de apel în al doilea ciclu procesual, astfel că au primit dezlegare jurisdicţională din partea instanţelor. Recurentul, cu o motivaţie identică (ce vizează situaţia de fapt, împrejurarea că prezumţia instituită de înscrierea în cartea funciară ar fi una relativă, modificarea situaţiei juridice a imobilului, aspectele dezlegate prin Decizia nr. 1195/R/2015), ce nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu poate provoca o nouă devoluţiune a cauzei, demers căruia îi corespunde, în realitate, cererea sa de recurs, având în vedere că nu sunt formulate veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate. Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului. Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, potrivit celor anterior arătate, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel. Deşi recurentul-pârât susţine o nesocotire a prevederilor art. 397 C. proc. civ. de către instanța de apel întrucât ar fi depăşit limitele soluţionării cauzei în apel, conform dezlegărilor din Decizia nr. 811/12.04.2022, în realitate, procedează el însuşi la o asemenea ignorare a dezlegărilor jurisdicţionale intrate în autoritate de lucru judecat. Încălcarea dispoziţiilor art. 397 C. proc. civ. a fost invocată formal, în contextul în care partea nu a indicat în ce constă depăşirea limitelor învestirii prin examinarea efectuată de către instanţa de apel, astfel cum prevăd tezele normei legale analizate, respectiv obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, de a nu acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. Făcând referire la obligaţia instanţei de apel de a judeca în limitele casării dispuse prin Decizia nr. 811/12.04.2022 recurentul nu expune critici concrete de nelegalitate ce pot fi analizate în calea de atac a recursului. Procedând în acord cu dispoziţiile art. 501 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de recurs sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul -aceasta va judeca din nou în limitele casării-, instanţa de apel a expus coordonatele identificării apartamentului nr. x, a reţinut că nu s-a dovedit că imobilul ar fi fost înstrăinat unui terţ, a verificat susţinerea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, privind statuările Deciziei nr. 1195/R/2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 şi a examinat situaţia juridică şi faptică actuală a imobilului. Prin memoriul de recus, partea a omis să indice punctual în ce au constat eventualele greşeli de judecată săvârşite de instanţa de apel în legătură cu aspectele deduse judecăţii în calea ordinară de atac, limitându-se a prelua şi reitera întocmai apărările din fazele procesuale anterioare, care şi-au primit deja dezlegare jurisdicţională. În aceeaşi manieră, cu nesocotirea judecăţilor din primul ciclu procesual (reţinute prin încheierea din 6.12.2019 de către tribunal şi prin decizia de casare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), recurentul reiterează (la finalul memoriului de recurs) că acţiunea în revendicare este inadmisibilă. În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecăţii este exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă. În alţi termeni, întinderea controlului judiciar al instanţei de recurs este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, astfel încât nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs. Prin urmare, se constată că recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu s-a referit, punctual, la un viciu de legalitate a hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod. II.2. Cu privire la recursul recurentului-pârât Municipiul Brașov, prin Primar Cu prioritate, verificând condițiile de regularitate a sesizării prin intermediul recursului, dat fiind faptul că prin întâmpinarea formulată în cauză, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au invocat aspecte legate de nulitatea căii de atac întrucât criticile formulate nu ar fi încadrabile în motive de nelegalitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că aspectele învederate nu pot fi primite, dezvoltarea memoriului de recurs făcând posibilă încadrarea criticilor referitoare la încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 563 alin. (1) C. civ., în cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În continuare, analizând criticile deduse judecăţii prin intermediul recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi arătate. Pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive justificat de faptul că Statul Român este proprietar tabular al imobilului revendicat, iar P. S.R.L. Braşov nu mai deţine în administrare apartamentul nr. x, concluzionând în sensul că Municipiul Braşov, prin Primar nu deţine posesia imobilului. Aceste argumente au fost invocate, fără temei, şi în susţinerea criticii ce vizează încălcarea normelor de drept material -art. 563 alin. (1) C. civ.- de către instanţa de apel. Înalta Curte reţine că Municipiului Braşov, prin Primar are calitate procesuală pasivă şi, astfel, excepţia nu poate fi primită, având în vedere că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a fost transferat cu titlu gratuit în proprietatea privată a recurentului-pârât prin Hotărârea Consiliului Local Braşov nr. 241/25.04.2005, fiind activată obligaţia de predare a bunului, în ipoteza admiterii acţiunii în revendicare. Încetarea dreptului de administrare a P. S.R.L. nu echivalează cu pierderea posesie apartamentului nr. x de către Municipiului Braşov, prin Primar, astfel cum, nejustificat, pretinde recurentul. Totodată, trimiterea la considerentele sentinţei nr. 17S/23.01.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în prezenta cauză, în primul ciclu procesual, ignoră cadrul judecăţii şi efectele casării, astfel că nu poate fi valorificată în sensul pretins de către recurentul-pârât. În egală măsură, declaraţia autentificată la data de 25.09.2013 prin care autorul intimaţilor-reclamanţi a arătat că apartamentul nr. x se află în proprietatea sa exclusivă, nu este de natură a justifica lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov, prin Primar în condiţiile în care susţinerile defunctului U. sunt lipsite de orice acoperire în realitatea juridică a cauzei. Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât pretinde că instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit prevederile art. 563 alin. (1) teza I din C. civ. Faţă de scopul acţiunii în revendicare, recurentul învederează că nu este admisibilă o astfel de cerere în cazul în care acţiunea este introdusă împotriva celui care nu deţine lucrul, cum este cazul Municipiului Braşov, prin Primar. Totodată, recurentul-pârât susţine că analizând acţiunea în revendicare a reclamanţilor din perspectiva criteriilor de comparare a titlurilor părţilor, instanţa de apel a concluzionat eronat că titlul acestora ar fi preferabil titlului Municipiului Braşov, prin Primar în contextul în care sentinţa civilă nr. 9058 a fost pronunţată la 24.10.2007, fiind ulterioară HCL Braşov nr. 241/2005. Criticile astfel formulate sunt nefondate. Chestiunea predării posesiei imobilului către intimaţi (sau către autorii acestora) de către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor sau de către Municipiul Braşov, prin Primar a fost cercetată de către instanţa de apel care a statuat în sensul că nu au fost probate afirmaţiile potrivit cărora apartamentul nr. x ar fi fost înstrăinat unui terţ, iar pârâţii nu au procedat la recunoaşterea titlului de proprietate al reclamanţilor, cu consecinţa predării bunului imobil. Practic, prin critica ce vizează lipsa posesiei imobilului, recurentul-pârât urmăreşte doar reevaluarea situaţiei de fapt şi modificarea deciziei, urmare a unei reaprecieri a probelor, pentru ca în acest mod să ateste neîndeplinirea condiţiilor legale privitoare la acţiunea în revendicare, critici inadmisibile în recurs. Potrivit dispoziţiilor aplicabile, instanţa de recurs nu examinează faptele cauzei, existenţa şi aprecierea lor aparţinând puterii suverane a instanţelor de fond. Contrar considerentelor instanţei de apel, recurentul-pârât pretinde că titlul de proprietate pe care îl deţine este mai bine caracterizat decât titlul de proprietate al intimaţilor-reclamanţi, fiind, deci preferabil acestuia, întrucât HCL Braşov nr. 241/2005 este emisă anterior pronunţării sentinţei civile nr. 9058/24.10.2007. Se reţine că la 13 octombrie 1999 autorul intimaţilor-reclamanţi (U.) a înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x/1999 contestaţia împotriva Hotărârii nr. 589/21.06.1999 a Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, privind imobilul din Braşov, str. x. Prin sentinţa civilă nr. 5083/28.03.2000 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/1999 s-a admis contestaţia formulată şi s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil, sentinţă menţinută prin decizia civilă nr. 2234/2000 a Tribunalului Braşov şi decizia civilă nr. 326/R/2001 a Curţii de Apel Braşov. Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, recurs admis prin decizia nr. 881/08.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie a României, hotărârile au fost casate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Braşov. Prin Sentința civilă nr. 9058/24.10.2007 pronunțată în dosarul nr. x/2007 (irevocabilă conform deciziei civile nr. 484/R/22.04.2008 a Tribunalului Brașov Secția I civilă), Judecătoria Braşov a admis contestația formulată de contestatorul U. împotriva Hotărârii nr. 589 din 21.06.1999 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995; a fost desființată Hotărârea nr. 589 din 21.06.1999 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995; s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, str. x, înscris în CF nr. x Brașov, nr. top. x, în favoarea contestatorului. În cuprinsul hotărârii instanţa a reţinut că "prin intervenirea statului, prin intermediul procurorului general al României şi prin promovarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, contestatorului i s-a adus atingere dreptului de proprietate recunoscut deja definitiv şi irevocabil, astfel încât se poate considera că art. 1 din Protocolul 1 adiţional la CEDO a fost încălcat, instanţa investită cu rejudecarea contestaţiei la executare neputând pronunţa o hotărâre contrară celei pronunţate iniţia prin sentinţa civilă 5083/28.03.2000 a Judecătoriei Braşov." Pornind de la premisele factuale şi juridice ale cauzei pendinte, instanţa de apel a reţinut în mod just că trebuie avute în vedere prevederile articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în coordonatele cărora reclamanţii deţin un "bun" asupra imobilului disputat în cadrul acţiunii de faţă, însă nu-l posedă. În acest context, sunt lipsite de relevanţă aspectele invocate de recurentul-pârât referitoare la anterioritatea titlului său întrucât autorii intimaţilor-reclamanţi au săvârşit acte de rezistenţă neechivoce privind imobilul în litigiu, cu mult înainte de anul 2005. Nejustificate sunt şi trimiterile recurentului-pârât la solicitarea de introducere în cauză a P. S.R.L., ce a fost respinsă de instanţa de fond, aceste dezlegări nefiind contestate astfel că au intrat în autoritate de lucru judecat. Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Braşov, prin Primar. În considerarea tuturor acestor argumente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin AJFP Braşov şi va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov, prin Primar.