Decizia nr. 2077/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei Brăila la data de 16 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., JJJJJJ., OOOOOO., reprezentați de PPPPPP., au chemat în judecată pe pârâții Comisia locală de fond funciar Viziru, Comisia locală Viziru pentru Inventarierea Terenurilor, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila, Agenția Domeniilor Statului, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul art. 194, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 6 și 8 din Legea nr. 165/2013, solicitând instanței, în principal, să dispună reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele indicate în adeverințele de proprietate atașate. În subsidiar, în măsura în care terenurile ce constituie rezerva Comisiei locale nu sunt suficiente, au solicitat reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor deținute de Agenția Domeniilor Statului. În subsidiar, față de aceste capete de cerere, în măsura în care terenurile ce constituie rezerva Comisiei locale nu sunt suficiente și se apreciază că nu se poate dispune reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor deținute de Agenția Domeniilor Statului, au solicitat obligarea intimatelor la executarea obligațiilor ce le revin potrivit art. 6 și 8 din Legea nr. 165/2013. La data de 17 mai 2018, reclamanții au depus cerere completatoare prin care au solicitat disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar pentru numiții FF., LL., MM., NN., LLLL., MMMM., IIIII., GGGGGG. și III., exercitarea dreptului de opțiune prevăzut de art. 42 din Legea nr. 165/2023, anularea Hotărârii Comisiei Județene Brăila nr. 217/2009 cu consecința recunoașterii calității de persoane îndreptățite pentru PP., TT., AAAA., BBBB. și HHHHHH. și introducerea în cauză a Agenției Naționale pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru întocmirea situației comparative a cererilor de reconstituire și a disponibilului de teren, conform art. 10 din Legea nr. 165/2013. Prin sentința civilă nr. 3843 din 21 iunie 2018, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. Prin încheierea din data de 3 octombrie 2018, Tribunalul Brăila, secția civilă, a disjuns punctul 3 din cererea de modificare privind pe reclamanții PP., TT., AAAA., BBBB. și HHHHHH., fiind format prezentul dosar (nr. x/2018), având ca obiect plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene nr. 217/2009, în contradictoriu cu pârâții Comisia locală de fond funciar Viziru, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor Viziru, Comisia județeană de fond funciar Brăila, Agenția Domeniilor Statului, Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila Prin sentința civilă nr. 765 din 21 octombrie 2021, Tribunalul Brăila a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară la întocmirea situației comparative a cererilor de reconstituire și a disponibilului de teren, conform art. 10 din Legea nr. 165/2013; a respins excepția lipsei de interes; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila; a respins acțiunea formulată de reclamantele PP., TT., BBBB. și HHHH., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Domeniilor Statului; a anulat cererea formulată de reclamanta AAAA., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință; a respins plângerea formulată de reclamantele PP., TT., BBBB. și HHHH. împotriva Hotărârii nr. 217/2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila, ca nefondată; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele PP., TT., BBBB. și HHHH. și a constatat: 1) dreptul de proprietate al reclamantei PP. asupra terenului în suprafață de 3,42 ha situat în extravilanul orașului Însurăței, tarla x, parcela x, identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert QQQQQQ. dreptul de proprietate al reclamantei TT. asupra terenului în suprafață de 3,00 ha situat în extravilanul orașului Însurăței, tarla x, parcela x, identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert QQQQQQ. dreptul de proprietate al reclamantei BBBB. asupra terenului în suprafață de 2 ha situat în extravilanul orașului Însurăței, tarla x, parcela x, identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert QQQQQQ. dreptul de proprietate al reclamantei HHHH. asupra terenului în suprafața de 1,25 ha situat în extravilanul orașului Însurăței, tarla x, parcela x, identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert QQQQQQ.; a obligat pe pârâtele Comisia locală de fond funciar Viziru și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brăila să facă toate demersurile pentru punerea în posesie a reclamantelor; a obligat pe pârâta Agenția Domeniilor Statului să procedeze la predarea terenurilor descrise mai sus, în vederea punerii lor în posesie.

Încheierea pronunțată de instanța de apel, prin care s-a dispus suspendarea cauzei Prin încheierea de ședință din data de 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei privind apelul declarat de apelanta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 765 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs cu privire la încheierea de suspendare Prin decizia civilă nr. 583 din 29 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva încheierii din data de 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 82A din 24 aprilie 2024, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis excepția perimării; a constatat, ca fiind perimat, apelul declarat de apelanta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 765 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect fond funciar.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 82 A din 24 aprilie 2024 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința constatării faptului că perimarea nu a operat, apreciind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta arată că, prin încheierea din data de 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a dispus suspendarea apelului declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului, întrucât reclamanta HHHH. a decedat și se impunea introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia. Ulterior, prin decizia civilă nr. 82A din 24 aprilie 2024, aceeași instanță a constatat perimat apelul pârâtei, aceasta fiind hotărârea pe care a înțeles să o supună controlului judiciar. Recurenta învederează că a întreprins toate demersurile legale, pe care le-a avut la dispoziție, pentru a identifica moștenitorii reclamantei HHHH. și, în acest sens, a depus adresa din 19 iulie 2022 a SNP RRRRRR. și Asociații, în care se arată că dosarul defunctei a fost clasat, ca fiind fără obiect, întrucât nu s-a solicitat eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor, astfel că nu se cunosc succesorii acesteia. Apreciază că toate părțile litigante au obligația legală de a face demersurile judiciare în vederea finalizării procesului, iar dacă acestea nu efectuează niciun act de procedură în termenul imperativ reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., operează o prezumție de desistare, având ca efect stingerea litigiului. În cauză, termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, respectiv 13 aprilie 2022, însă recursul pe care l-a declarat a avut efect întreruptiv, fiind un act de procedură, în sensul art. 417 din C. proc. civ.. În consecință, de la data de 2 septembrie 2022 a început să curgă un nou termen de perimare, care, însă, s-a suspendat pe perioada soluționării recursului. Apreciază că la data de 29 februarie 2024 a început să curgă un nou termen de perimare, astfel că, la data promovării prezentului recurs, acesta nu era împlinit. Instituția perimării reprezintă sancțiunea care determină stingerea procesului civil, ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată, C. proc. civ. condiționând incidența acestei sancțiuni de motive imputabile părții. Per a contrario, perimarea nu se aplică în situația în care lăsarea în nelucrare nu este cauzată de culpa părților. Mai mult, în jurisprudență au fost relevate și alte cazuri de neaplicare a acestei sancțiuni. Recurenta apreciază că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., lipsind culpa sa. Prin urmare, solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate, în sensul constatării faptului că nu a operat perimarea.

Apărările formulate În cauză, intimații nu au depus întâmpinări.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 septembrie 2025, a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei nr. 82A din 24 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și a fost fixat termen de judecată la 20 noiembrie 2025 pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin criticile încadrate de recurentă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 416 C. proc. civ., întrucât termenul de perimare a fost întrerupt prin recursul formulat împotriva încheierii de suspendare, învederând, totodată, că lăsarea dosarului în nelucrare nu este cauzată de culpa sa, deoarece a întreprins toate demersurile legale pentru a identifica moștenitorii defunctei HHHH., sens în care a depus adresa din 19 iulie 2022 a SNP RRRRRR. și Asociații, în care se arată că dosarul defunctei a fost clasat, ca fiind fără obiect, ca urmare a faptului că nu s-a solicitat eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor, astfel încât nu se cunosc succesorii acesteia. În aceste coordonate, Înalta Curte observă, în prealabil, că, prin criticile aduse hotărârii recurate, recurenta reproșează instanței de apel încălcarea unor reguli de procedură, astfel încât analiza instanței de recurs se va efectua din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), criticile urmând a fi respinse, ca nefondate, pentru motivele ce succed. Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 82A din 24 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin care s-a constatat perimat apelul formulat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 765 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Brăila. Potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Așadar, perimarea operează de drept, cu condiția ca, timp de șase luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Conform art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." În cauză, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a suspendat judecata apelului, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere decesul intimatei-reclamante HHHH.. Potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora." Acest caz de suspendare de drept a judecății este o formă de întrerupere a cursului judecății, instanța fiind obligată să o dispună atunci când constată incidența decesului uneia dintre părți pe parcursul procesului (după sesizarea sa). Această măsură nu operează însă în cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, aspect prevăzut expres de textul de lege anterior redat. În cazul particular al speței, nu s-a solicitat de către partea interesată acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei HHHH.. Astfel, instanța, constatând că intimata-reclamantă HHHH. a decedat pe parcursul procesului, a procedat la suspendarea de drept a cauzei. Recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva încheierii de suspendare din data de 13 aprilie 2022 a fost respins prin decizia nr. 583 din 29 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Analizând criticile recurentei cu privire la nelegalitatea încheierii atacate, motivat de faptul că a întreprins toate demersurile legale în vederea identificării moștenitorilor defunctei, Înalta Curte a reținut prin decizia anterior menționată că afirmațiile pârâtei nu sunt susținute de înscrisurile din dosar. În acest sens, a constatat că înscrisurile atașate cererii de recurs - respectiv, adresa nr. x/07.07.2022 emisă de Camera Notarilor Publici Galați, adresa nr. x/15.07.2022 emisă de Reprezentanța Teritorială Brăila a A.D.S. și adresa nr. x/19.07.2022 emisă de SNP RRRRRR. și Asociații - au fost emise ulterior pronunțării încheierii de suspendare și au fost depuse exclusiv în faza procesuală a recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, nu și în faza judecății la curtea de apel, concluzionând că nu pot justifica nelegalitatea măsurii de suspendare a judecății în respectiva etapă procesuală. În considerentele aceleiași decizii s-a mai reținut că pentru a putea conduce la continuarea judecății, era necesară formularea unei cereri, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., care să conțină elementele prevăzute de art. 148 alin. (1) teza I, cu referire la art. 194 alin. (1) lit. a) din același act normativ. Alternativ, pârâta putea solicita un termen suplimentar pentru a întreprinde demersurile necesare identificării moștenitorilor, iar în absența acestor pași procedurali, suspendarea judecății a devenit obligatorie conform prevederilor legale. Prin urmare, susținerile recurentei din cadrul recursului pendinte privind faptul că a întreprins toate demersurile legale pentru identificarea moștenitorilor părții decedate în cauză, cu referire la aceleași înscrisuri avute deja în vedere prin decizia nr. 583 din 29 februarie 2024, nu pot fi primite, întrucât repun în discuție argumente vizând măsura suspendării dispuse în cauză, măsură a cărei legalitate a fost constatată prin decizia anterior menționată, statuările instanței de recurs, vizând inclusiv efectele actelor arătate asupra desfășurării procesului, impunându-se cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză. În privința condiției necesare pentru a opera perimarea - pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții, supusă dezbaterii în recursul pendinte -, se constată că apelanta, recurenta în speță, nu s-a preocupat înlăuntrul termenului de perimare să indice moștenitorii defunctei HHHH.. Astfel, în speță nu a fost îndeplinit un alt act procedural care să aibă ca obiectiv repunerea cauzei pe rol, pentru a avea valența unui act de procedură de întrerupere a cursului perimării, în sensul prevăzut de art. 417 C. proc. civ.. Un asemenea act de procedură îndeplinit de parte trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, respectiv o cerere de redeschidere a judecății cauzei, cu indicarea moștenitorilor, înlăuntrul termenului de perimare, astfel cum s-a reținut și în considerentele deciziei pronunțate în recursul formulat de pârâtă împotriva încheierii din 13 aprilie 2022. Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că, în mod legal, instanța de apel a apreciat că a operat o prezumție de desistare a apelantei în continuarea judecății, câtă vreme această parte procesuală nu a întreprins demersuri din care să rezulte cu evidență voința reluării și continuării judecății. Cum perimarea operează de drept, astfel cum s-a reținut anterior, odată împlinit termenul de perimare, constatând îndeplinite și celelalte condiții legale, instanța era obligată să ia act de intervenirea acestui incident procedural. În consecință, reținând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 13 aprilie 2022, data opririi cursului judecății, în condițiile art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., și s-a împlinit la data de 13 octombrie 2022, în mod corect instanța de apel a constatat prin decizia recurată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, în cauză nefiind îndeplinit niciun act de procedură în vederea continuării judecării apelului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei nr. 82A din 24 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.