ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1118/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 27 martie 2022, reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să răspundă material și cu averea personală pentru plata prejudiciului în sumă de 3.411.169 RON, creat bugetului consolidat al statului, prin introducerea în mod ilegal de țigarete, pe teritoriul României, inclusiv a accesoriilor prevăzute pentru creanțele fiscale calculate până la data plății integrale, în conformitate cu dispozițiile art. 174 și art. 176 din Codul de procedură fiscală.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 846 din 22 septembrie 2022, Tribunalul Botoșani a respins cererea formulată de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, în contradictoriu cu pârâtul A., pentru autoritate de lucru judecat.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 306 din 22 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, în contradictoriu cu pârâtul A., împotriva sentinței civile nr. 846 din 22 septembrie 2022 a Tribunalului Botoșani, secția civilă. A anulat sentința apelată și, în rejudecare, a respins excepția autorității de lucru judecat și cererea de chemare în judecată. Prin încheierea din camera de consiliu nr. 16 din 27 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 306 din 22 martie 2023. A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 306 din 22 martie 2023 în sensul că, în loc de mențiunea "Definitivă", se consemnează în mod corect calea de atac, respectiv "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Suceava".

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 306 din 22 martie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivare, a arătat că sentința supusă controlului judiciar a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept aplicabile în cauză ceea ce a condus la respingerea demersului judiciar inițiat. Instanța a reținut că nu a fost dovedită existența faptei ilicite săvârșite de pârâtul A., cererea de chemare în judecată fiind, astfel, neîntemeiată. Însă, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. 1 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele pe care întemeiază astfel că aceasta nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a argumentelor invocate de părți și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Recurentul a apreciat că, în cauză, instanța nu a reținut susținerile pârâtei și nici nu a arătat motivele pentru care le-a înlăturat. Nu s-a raportat la susținerile și apărările părților și dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de suport legal, încalcă dispozițiile art. 425 alin. (2) din C. proc. civ. De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Instanța de fond a reținut că, pentru prejudiciul produs prin actele materiale din 5 aprilie 2014 și 16 iunie 2014, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2.405.809 RON cu titlu de despăgubiri, prin sentința penală nr. 92/2018, rămasă definitivă. Însă, suma totală datorată de inculpat este de 3.411.169 RON. De aceea, reclamantul a înțeles să solicite instanței de control judiciar să oblige pârâtul la plata diferenței de bani, până la concurența sumei de 3.411.169 RON, cu care s-a constituit parte civilă, și care reprezintă valoarea prejudiciului creat bugetului consolidat al statului, prin introducerea în mod ilegal a unei cantități mari de țigarete pe teritoriul statului. Recurentul a citat dispozițiile art. 27 și art. 28 din C. proc. pen. referitoare la cazurile de soluționare a acțiunii civile la instanța civilă și autoritatea hotărârii penale în procesul civil, concluzionând că, în cauză, prejudiciul suferit de stat nu a fost recuperat. Prin urmare, a apreciat că există suficiente motive pentru admiterea acțiunii sale de către instanța de judecată.

Apărări formulate în cauză La data de 16 noiembrie 2023, în termen procedural, intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat cenzurarea susținerilor din cuprinsul întâmpinării.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția din data de 9 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 18 aprilie 2024, pentru soluționarea recursului declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva deciziei nr. 306 din 22 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, îndreptată prin încheierea nr. 16 din 27 martie 2023 a aceleiași instanțe. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate a căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.."(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate față de soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică. În cauza pendinte, se constată că, prin cererea de recurs, se susține, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată corespunzător, și, pe de altă parte, că este consecința aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente. Însă, argumentele recurentului sunt pur teoretice și nu vizează modalitatea de soluționare a apelului, prin decizia supusă controlului judiciar. Astfel, deși invocă o nemotivare corespunzătoare a hotărârii, nu arată, în concret, care sunt împrejurările de fapt sau de drept neanalizate de către instanța de apel, simpla susținere că nu sunt îndeplinite elementele cuprinse în art. 425 din C. proc. civ. nefiind suficientă să conducă la casarea deciziei recurate. De asemenea, recurentul prezintă sumar situația de fapt care l-a determinat să inițieze acest litigiu și hotărârile pronunțate în cauză, concluzionând că soluția la care s-a oprit instanța de apel încalcă dispozițiile legale incidente. Aceste susțineri nu relevă, însă, vreun aspect de nelegalitate a deciziei recurate. Situația de fapt stabilită nu poate fi reevaluată în recurs pentru că nu reprezintă o chestiune de nelegalitate în sensul prevederilor art. 488 din C. proc. civ. Mai mult, deși susține greșita aplicare a legii, singurele dispoziții legale menționate în cuprinsul cererii de recurs sunt art. 27 și art. 28 din C. proc. pen., dispoziții procedurale a căror mențiune este făcută fără evidențierea vreunei legături cu aspectele concrete ale judecății ce s-a realizat prin decizia supusă controlului judiciar. Prin urmare, analizând motivarea cererii de recurs, se observă că nu există nicio critică efectivă a hotărârii recurate și, mai mult, argumentele expuse sunt identice cu motivele de apel și cu considerentele expuse în fața instanței de fond. Or, în calea de atac extraordinară a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar, respectiv corecta aplicare a legii la situația faptică stabilită de instanțele de fond. Prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate. Astfel, recurentul nu arată în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii, și nu se raportează la considerentele acesteia, ci reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire poate duce la casarea unei hotărâri. Fără să combată în vreun fel argumentele instanței de judecată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurent nu conține critici propriu-zise ale acesteia, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În consecință, reținând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.