ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6903/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 2.10.2017 sub nr. 74773/2 s-a înregistrat acțiunea reclamantei A. prin care a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ordinului nr. 219/C/1.02.2017 și a ordinului nr. 1469/C/2017 emise de pârâtul MJ, în ceea ce privește data de la care calculul drepturilor salariale se face prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, respectiv începând cu data de 9 aprilie 2015 în loc de 1 octombrie 2016, astfel cum s-a stabilit prin ordinele contestate și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de încadrare prin care indemnizația de încadrare să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, ținând seama, de la 01.12.2015, și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014;

A mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la plata diferențelor dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 1185 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantei, au fost anulate în parte Ordinele nr. 219/C/2017 și nr. 1469/C/2017.

A fost obligat pârâtul MINISTRUL JUSTIȚIEI să emită noi ordine de salarizare pentru reclamantă prin raportare la o VRS de 405 RON începând cu 9.04.2015 majorată cu 10% începând cu 1.12.2015 și a fost obligată pârâta Curtea de Apel Suceava la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valorile indicate în precedent și cele efectiv primite, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018, în conformitate cu care intimatei-reclamante i s-a stabilit indemnizația la nivel maxim, începând cu data de 9.04.2015 și prin acordarea unei valori de referință sectoriale mai mare decât cea solicitată prin acțiune, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul formulat urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanța de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială, în funcție de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că emiterea acestui ordin, prin care este soluționată și cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și pentru aceeași perioadă, fiind astfel soluționată de către recurent cererea reclamantei.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției, să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza, să respingă acțiunea reclamantei pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1185 din 14 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea reclamantei A., ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2020.