ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4281/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4281/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.04.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, solicitând: (1) obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C din 01.02.2017 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul Judecătoriilor, Tribunalelor, Tribunalelor specializate, Curților de Apel și a asistenților judiciari, respectiv art. 2 din O.M.J nr. 4680/C și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorat cu 10%, începând cu data de 9 aprilie 2015; (2) repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4034 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Suceava.
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 prin emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10%.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Suceava să plătească fiecărei părți reclamante diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.
A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia și casarea în tot a sentinței recurate.
În motivarea recursului, a arătat că, având în vedere decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, valoarea de referință sectorială 405 RON a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 01.10.2016, urmare a adoptării Ordinului președintelui ÎCCJ nr. 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională, respectiv la un VRS de 445,5lei, lucru care s-a realizat prin emiterea OMJ nr. 219/2017.
Totodată, a menționat că în 24.05.2017 a fost emis noul ordin privind salarizarea intimaților reclamanți, în speță OMJ nr. 1489/C/24.05.2017, în aplicarea dispozițiilor OMJ 4680/C/2016 și OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora.
În aceste condiții, este neîntemeiată obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin privind recalcularea indemnizației de încadrare începând cu 09.04.2015 în funcție de valoarea de referință sectorială 405 RON.
A mai arătat recurentul că este neîntemeiată și acordarea dobânzii penalizatoare aferente de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.
Totodată, conform art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016, pentru sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.
Apărările intimaților
Tribunalul Suceava a depus concluzii scrise la dosar, arătând că pretențiile reclamanților au rămas fără obiect având în vedere emiterea OMJ nr. 2066/C/24.05.2018.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței, iar în rejudecare, respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/c/01.02.2017, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava: (1) obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C din 01.02.2017 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul Judecătoriilor, Tribunalelor, Tribunalelor specializate, Curților de Apel și a asistenților judiciari, respectiv art. 2 din O.M.J nr. 4680/C și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorat cu 10%, începând cu data de 9 aprilie 2015; (2) repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Prin sentința recurată a fost obligat Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 prin emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10%.
A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.
Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)
1
în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:
"(5)
1
Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
De asemenea, conform art. 5 alin. (1)
1
și (1)
2
din același act normativ:
"(1)
1
Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.
(1)
2
Prevederile alin. (1)
1
se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."
Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1 că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3). De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.
Prin urmare, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor reclamanților și a procedat la emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.02.2018, prin care au fost acordate drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, Înalta Curte constată că petitul acțiunii privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 a rămas fără obiect.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4034 din 31 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4034 din 31 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința atacată și, rejudecând:
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.