ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2183/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției reprezentat de Ministrul Justiției și Curtea de Apel Suceava, solicitând instanței, anularea în parte a Ordinului nr. 219/C din 1.02.2017 și a Ordinului nr. 1395/C/10.05.2017 în ceea ce privește data de la care calculul drepturilor salariale se face prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, respectiv începând cu data de 9 aprilie 2015 în loc de 1 octombrie 2016, astfel cum s-a stabilit prin ordinele contestate și obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare prin care indemnizația de încadrare să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, ținând seama, de la 01.12.2015, și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, precum și obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la plata diferențelor dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON) începând cu data de 23.10.2015, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin cererea precizatoare/modificatoare înregistrată la data de 04.08.2017, reclamanta a contestat de asemenea, Ordinul nr. 1395/C/10.05.2017, pentru argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, precizând că a parcurs și procedura prealabilă.

Prin sentința civilă nr. 1724 din 5 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției reprezentat de Ministrul Justiției și Curtea de Apel Suceava, a anulat răspunsul nr. x/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiției; a anulat în parte Ordinul nr. 219/C/1.02.2017, în ceea ce o privește pe reclamantă și Ordinul nr. 1395/C/10.05.2017, în ceea ce privește data de la care calculul drepturilor salariale se face prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON; a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamantă ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 și a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească diferențele dintre venitul pe care reclamanta l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 (prin raportare la o valoare de referință sectorială stabilită conform paragrafului anterior) și venitul efectiv plătit, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava, recurentul - pârât Ministerul Justiției invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererile de recurs, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursurilor au susținut, în esență, că pretențiile reclamantei au fost satisfăcute, având în vedere că la data de 24.05.2018 Ministrul Justiției a emis ordinul nr. 2066/C/2018 prin care reclamantei i-au fost acordate drepturile salariale solicitate și chiar mai mult prin aplicarea unei valori de referință sectorială de 463,5 RON.

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți, susținând, în esență, că emiterea ordinului nr. 2066/24.05.2018 nu poate conduce la concluzia că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât acest ordin este unul colectiv și nu individual, iar prin acțiune s-a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare, obligație ce nu a fost îndeplinită.

De asemenea, cât privește recursul pârâtei Curtea de Apel Suceava, intimata - reclamantă a arătat că până la momentul formulării întâmpinării, nu i s-a plătit nicio diferență de bani.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere susținerile recurenților, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava au susținut în recursurile formulate că, urmare a emiterii Ordinului nr. 2066/C/2018, acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, susținere pe care Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată.

Prin emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018 (la nivelul tuturor instanțelor), Ministerul Justiției a recunoscut beneficiul unei indemnizații de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o VRS chiar mai mare decât cea pretinsă prin cererea introductivă, respectiv de 421,36 RON până la 01.12.2015 și de 463,5 RON după această dată.

Astfel, prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordinul anterior menționat s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015 -30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantei de a-i fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate. Prin urmare, obiectul acțiunii exista atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond, iar emiterea ordinului anterior indicat, după soluționarea cauzei în primă instanță, cu consecința recalculării cuantumului indemnizației de încadrare cuvenită reclamantei, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei recunoașteri a pretențiilor reclamantei de către pârâtul Ministerul Justiției. Această împrejurare nu afectează obiectul cererii, care privește analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantei și, pe cale de consecință, obligarea acestuia să acționeze conform dispozițiilor legale.

Socotind ordinul menționat o punere în executare parțială a sentinței recurate, sentință care nu se referă numai la recunoașterea beneficiului unei indemnizații de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o anumită VRS, ci și la emiterea unui nou ordin de salarizare și la plata diferențelor salariale, Înalta Curte nu poate primi excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței civile nr. 1724 din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.