ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6884/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 797 din 9 octombrie 2020, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cererii și a trimis cauza Curții de Apel Timișoara. Investită prin declinare, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 335 din 19 noiembrie 2020, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală executări silite cazuri speciale - Direcția operativă de executare silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea dedusă judecății astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea Deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AETM 1751 din 09.03.2020, nr. AETM 3806/23.07.2020 și nr. AETM 3416/07.07.2020 emise de MFP - ANAF - Direcția generală executări silite cazuri speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Timișoara, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.04.2020.

Prin Decizia nr. 31/11.11.2019, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, stabilind că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc.

civ.." În motivarea deciziei sus menționate, Înalta Curte a reținut că instanța sesizată în urma declinării de competență materială procesuală, are posibilitatea de a-și verifica propria competență nu numai prin raportare la dispozițiile legale care instituie regulile de competență, ci și prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli. S-a constatat că necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ. Raportat la considerentele deciziei pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, se constată că Tribunalul Timiș a devenit competent să soluționeze cauza ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii la data de 24.07.2020 prin care a reținut că este competent material.

Or, este necontestat faptul că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și la care au putut pune concluzii a fost termenul din data de 24.07.2020, cauza fiind amânată doar pentru a se comunica cererea în probațiune formulată de reclamantă și pentru a se depune dosarul administrativ aferent deciziei contestate, cauza nefiind amânată raportat la prevederile alin. (2) al art. 131 C. proc. civ., astfel încât, soluționarea cauzei rămâne dobândită Tribunalului Timiș care rămâne competent a o soluționa. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă SE Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.