ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6613/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrata la data de 24.12.2019 pe rolul Tribunalului Bucuresti- sectia a II a, de contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul MUNICIPIUL TIMIȘOARA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ȘI ADMINISTRAȚIEI a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună - în principal:

a) anularea Notei de neconformitate cu nr. x/27.09.2019 pentru contractul de prestări servicii nr. x/31.10.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică bloc de locuințe str. x F.C. Ripensia - proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului rezidențial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuințe situate pe străzile: Calea x, Al. F.C.Ripensia 16-22, Ghe. Lazăr 42" - COD SMIS: 121543 privind constatarea neconformităților față de prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii, și anume a faptului că autoritatea contractantă a stabilit prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii, respectiv nejustificată, nemotivată și netemeinică;

b) anularea Deciziei nr. 305 din 28.11.2019 privind soluționarea contestației administrative formulate de UAT Municipiul Timișoara înregistrată la sediul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației sub nr. x/07.11.2019 privind Nota de neconformitate cu nr. x/27.09.2019 pentru contractul de prestări servicii nr. x/31.10.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică bloc de locuințe str. x F.C. Ripensia - proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului rezidențial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuințe situate pe străzile: Calea x, Al. F.C.Ripensia 16-22, Ghe. Lazăr 42" - COD SMIS: 121543;

- în subsidiar, modificarea în parte Notei de neconformitate (reducere procentuală/corecție financiară de 25%) atacate pe calea prezentei contestații, în sensul diminuării reducerii procentuale/corecției financiare aplicată până la 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/31.10.2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2909 din data de 13 iulie 2020 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată și nu în calitate de autoritate publică, iar actul a fost emis de pârât, în calitatea sa de autoritate publică, ceea ce face ca în cauză să fie aplicabilă teza I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 18.08.2020 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.

Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 822/2020 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că, în speță litigiul este declanșat de o autoritate publică și în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând deopotrivă existența conflictului negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că titularul acesteia este Municipiul Timișoara, iar, raportat la obiectul acțiunii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, alin. (2) al acestui articol făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, calitate de pârât având Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței (24.12.2019):

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Timișoara are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze și anume: prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat și a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituție publică sau asimilată, textul legal neinstituind nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l doar calitatea reclamantului.

Deși, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Timișoara, acționează în calitate de " persoană vătămată" printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică și nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat, în lipsa unor mențiuni derogatorii în cuprinsul articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 referitoare la calitatea autorității publice - de persoană vătămată printr-un act administrativ sau de persoană juridică ce acționează în regim de putere publică, reține Înalta Curte că, în orice împrejurare, indiferent de obiectul acțiunii judiciare, în situația în care o autoritate publică are calitate de reclamantă, într-o acțiune de contencios administrativ, trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului, legiuitorul instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Înalta Curte nu-și poate însuși punctul de vedere exprimat de Tribunalul București, în sensul aplicării tezei I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reținând că reclamantul are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

De asemenea, constată că articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este foarte clar în această privință, în sensul că, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat, în condițiile în care titularul cererii de chemare în judecată - Municpiul Timișoara- este o autoritate publică/persoană juridică de drept public, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Timișoara și a sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice, aflat în București, b-dul x nr. 16,Latura Nord, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2020.