ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25.02.2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală - Programul Operațional Regional, a formulat contestație împotriva Notei de neconformitate cu nr. x/10.09.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timișoara în data de 10.09.2020 înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub nr. x/25.09.2020 ale Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice în sectorului rezidențial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuințe pe străzile: Aleea FC Ripensia, B-dul x, str. x, str. x, str. x, str. x"- COD SMIS: 116928, cât și împotriva Deciziei privind soluționarea contestației la nota de neconformitate înregistrată la MLPDA cu nr. x/14.10.2020, solicitând admiterea contestației, anularea Notei de neconformitate nr. x/10.09.2020, cât și a Deciziei privind soluționarea contestației la nota de neconformitate înregistrată la sediul MLPDA cu nr. x/14.10.2020, privind constatarea neconformităților față de prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii.

2.1. Prin sentința civilă nr. 436 din data de 20 aprilie 2021 pronunțată de Triibunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a stabili astfel, instanța a reținut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamanta este o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziției legale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5546 din data de 1 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale.

A fost declinată în favoarea Tribunalului Timiș.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, teza a II a trebuie interpretate in spiritul acestora, in sensul că se referă la situația in care persoana juridică de drept public acționează în regim de putere publică, pornindu-se de la teza protecției suplimentare acordate părții vulnerabile (sens in care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018), ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală - Programul Operațional Regional, a formulat contestație împotriva Notei de neconformitate cu nr. x/10.09.2020 emisă de pârât.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantei instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant și pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia acestea nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, nu are fundament legal.

Din interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, rezultă că au fost avute în vedere la modificarea competenței exclusiv aspecte ce vizează ipoteza acțiunilor introduse de persoane fizice și juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanți autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, fără a se face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei și sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală - Programul Operațional Regional în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.