ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 30.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației - Direcția Generala - Programul Operațional Regional, anularea notei de neconformitate nr. x/24.07.2020, cât și a deciziei nr. 389/22.09.2020, privind constatarea neconformităților față de prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii.

2.1. Prin sentința civilă nr. 508 din 6 mai 2021, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Timiș a reținut, în esență, că în determinarea instanței competente să judece cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. ". Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, competența teritorială fiind una exclusivă și ea aparține instanței în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, în speță reclamantul fiind o autoritate publică.

Ca atare, Tribunalul Timiș a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București, în a cărui rază teritorială are sediul pârâtul, în condițiile în care O.U.G. nr. 66/2011 nu conține dispoziții speciale referitoare la competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor împotriva notelor de constatare a neregulilor.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4377 din 25 iunie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul București a reținut, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamant nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, pentru a se depune acțiunea la instanța de la sediul destinatarului actului.

Astfel, calitate de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public are în această cauză numai pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală - Programul Operațional Regional, în timp ce reclamantul este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, prin beneficiar se întelege orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, așa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente și documentele programului respectiv și care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alți donatori publici internaționali, fie persoană fizică sau juridică îndreptățită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din instrumentele de finanțare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naționale și/sau comunitare în vigoare.

Așadar litigiul dedus judecății nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, și o persoană pretins vătămată - reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacționînd în regim de putere publică, ci adresîndu-se instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din prezenta cauză are calitatea de pârât, acțiunea nu poate fi introdusă la instanța de la sediul pârâtului, fiind competentă instanța de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației - Direcția Generala - Programul Operațional Regional, anularea notei de neconformitate nr. x/24.07.2020, cât și a deciziei nr. 389/22.09.2020, privind constatarea neconformităților față de prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantului instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara au calitatea de instituții publice, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanții acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, este speculativă, fiind bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamanților Municipiul Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a Municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală - Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.