ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3031/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24.12.2019 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a de Contencios Admiistrativ și Fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții Municipiul Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional 2014-2020, anularea Notei de neconformitate nr. x/29.08.2019 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 300/27.11.2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4661 din 06.10.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II a de Contencios Admiistrativ și Fiscal a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competenta soluționării cauzei formulată de reclamanții Municipiul Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că în contenciosul administrativ este dedus judecății raportul de drept administrativ ce se naște între o autoritate publică și o persoană vătămătă, ca regulă generală acestea fiind și persoanele cu calitate procesuală.

Aplicând dispozițiile legale situației de fapt existente în prezentra cauză, instanța a constatat că potrivit contractului de prestări servicii părți sunt beneficiarul UAT Municipiul Timisoara și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în calitate de Autoritate de Management.

Având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Municipiul Timisoara are calitatea de autoritate publică în acceptiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Timisoara având în speță calitatea de persoană vătămată.

În concluzie, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că în speță nu autoritatea publică are calitatea de reclamant ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I, respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât și o persoană de drept privat.

2.2. Prin sentința nr. 341/PI/2021 din 24 martie 2021, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal și, în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional 2014-2020, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prin raportare la calitatea de persoană juridică de drept public a reclamantului, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 și art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, situație în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Notei de neconformitate nr. x/29.08.2019 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 300/27.11.2019 emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de achiziție publică nr. atribuit de reclamanta UAT Municipiul Timișoara în cadrul contractului de finanțare pentru proiectul "Îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului rezidențial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuințe situate pe străzile C.Brediceanu nr. 13-15, Calea x, str. x, str. x nr. 22/A " prin Programul Operațional Regional 2014-2020 elaborat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

În cauză, reclamantul, autoritate publică - unitate administrativ teritorială - beneficiar al unui contract privind finanțarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actului administrativ reprezentat de Nota de neconformitate nr. x/29.08.2019 prin care a fost stabilită măsura reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de achiziție publică de servicii nr. x/3.07.2017, demersul judiciar privind, așadar, un act administrativ având ca obiect o sumă reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a cărei valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calității de autoritate publică în ceea ce o privește pe reclamantă.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanțe - 24.12.2019), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Timișoara și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional 2014-2020 în favoarea Tribunalului București, secția A II-A de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.