ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.05.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamantul Municipiul Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- în principal:
- anularea Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timișoara în data de 09.03.2020 și înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuințe Zona Lipovei - Plavat - Popa Șapcă" COD SMIS 120790, privind constatarea neconformităților față de prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii, și anume a faptului că autoritatea contractantă a stabilit prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii, respectiv nejustificată, nemotivată și netemeinică;
- anularea Deciziei nr. 236 din 13.04.2020 privind soluționarea contestației administrative formulate de UAT Municipiul Timișoara înregistrată la sediul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației sub nr. x/25.03.2020 privind Nota de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timișoara în data de 09.03.2020 și înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuințe Zona Lipovei - Plavat - Popa Șapcă".
- în subsidiar:
- modificarea în parte a Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 (reducere procentuală/corecție financiară de 25%), în sensul diminuării reducerii procentuale/corecției financiare aplicată cu până la 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/03.07.2017. În drept a invocat: Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; Hotărârea de Guvern nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului - cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 2288 din data de 23.06.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raportul de drept administrativ dedus judecății, nu Municipiul Timișoara are calitatea de autoritate publică, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Timișoara având în speță calitatea de persoană vătămată.
2.2. Hotărârea Tribunalului Timiș
Prin sentința civilă nr. 682 din data de 15.09.2020, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, acestea atribuind competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Reclamantul Municipiul Timișoara a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în principal:
- anularea Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timișoara în data de 09.03.2020 și înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuințe Zona Lipovei - Plavat - Popa Șapcă" COD SMIS 120790, privind constatarea neconformităților față de prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicabilă la data desfășurării procedurii, și anume a faptului că autoritatea contractantă a stabilit prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii, respectiv nejustificată, nemotivată și netemeinică;
- anularea Deciziei nr. 236 din 13.04.2020 privind soluționarea contestației administrative formulate de UAT Municipiul Timișoara înregistrată la sediul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației sub nr. x/25.03.2020 privind Nota de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timișoara în data de 09.03.2020 și înregistrată cu nr. CDD2020-234/09.03.2020 pentru contractul de prestări servicii nr. x/03.07.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică blocuri de locuințe Zona Lipovei - Plavat - Popa Șapcă", iar în subsidiar:
- modificarea în parte a Notei de neconformitate cu nr. x/12.02.2020 (reducere procentuală/corecție financiară de 25%), în sensul diminuării reducerii procentuale/corecției financiare aplicată cu până la 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/03.07.2017. În drept a invocat: Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; Hotărârea de Guvern nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului - cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată.
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 21.05.2020:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 21.05.2020.
Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.
În speță, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.
În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.
Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Timișoara și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.