ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3910/2020

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1069/PI/NCA/2019 din 4 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională - Vest în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 708 din 28 februarie 2020, a admis excepția tardivității invocării excepției necompetenței materiale, a respins excepția necompetenței materiale, ca tardiv invocată, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Timiș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, și Agenția pentru Dezvoltare Rurală Vest să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună, în principal, anularea Notei de neconformitate nr. x/22.02.2019-transmisă prin fax Municipiului Timișoara în data de 28.03.2019 ora 12:03, pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul rezidențial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuințe: Zona Soarelui - Șagului - Odobescu, cod SMIS 121401" cât și Decizia privind soluționarea contestației formulată de UAT Municipiul Timișoara, înregistrată la sediul MDRAP cu nr. 59156/23.04.2019 cât și a Deciziei nr. 121/22.05.2019 privind soluționarea contestației formulată de către UAT - Municipiul Timișoara, iar, în subsidiar, micșorarea cuantumului corecției financiare aplicate prin Nota de neconformitate nr. x/22.02.2019.

Înalta Curte are în vedere faptul că, în doctrină, competența este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției, pretenția concretă a reclamantului.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Conform aliniatului 3 din același act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Obiectul principal al acțiunii îl reprezintă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin care se solicită anularea Deciziei nr. 121 din 22.05.2019, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice -Autoritatea de management pentru Programul Operațional Regional, cu sediul în București, iar caracterul litigiului este evaluabil în bani, valoarea acestuia fiind sub pragul de 3.000.000 RON.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă prevede obligația judecătorului, din oficiu, de a verifica și de a stabili dacă instanța este competentă general, material și teritorial, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanții nu au invocat excepția necompetenței materiale la primul termen de judecată, din 4 octombrie 2019, acordat de Tribunalul Timiș.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au invocat, pentru prima dată, această excepție abia la termenul de judecată din 28 februarie 2020.

Astfel cum rezultă din procedura derulată în fața primei instanțe învestite, la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate, din 4 octombrie 2019, Tribunalul Timiș a pus în discuția părților doar excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, fără a invoca excepția necompetenței materiale, astfel că s-a declarat competent a soluționa cauza.

Această încheiere are caracter interlocutoriu, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., fiind, deci, obligatorie.

Prin urmare, prima instanță sesizată nu a respectat dispozițiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuție și de a soluționa excepția necompetenței materiale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluționa cauza.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara și pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională - Vest, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2020.