ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5804/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, a solicitat anularea Deciziei nr. 21/13.012020 privind soluționarea contestației împotriva notei de neconformitate nr. x/21.10.2019.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2103 din 18.06.2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică are calitatea de pârât, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) teza I din același act normativ, constatând astfel că este competentă instanța de la sediul reclamantului, competență teritorială exclusivă de la care părțile nu pot deroga.

2.2. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 813/2020 din 13 octombrie 2020 a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză autoritatea pârâtă cu competențe în gestionarea fondurilor europene a emis Nota de neconformitate nr. x/21.10.2019, pe care autoritatea reclamantă a contestat-o în procedura administrativă, fiind respinsă prin Decizia nr. 21/13.01.2020, obiect supus controlului judiciar.

Reținând incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că este competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului și a dispus în consecință.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu regulatorul de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 21/13.012020 privind soluționarea contestației împotriva notei de neconformitate nr. x/21.10.2019.

În privința stabilirii competenței teritoriale, Înalta Curte sesizată cu regulatorul de competență reține că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Constatând faptul că reclamanta este o autoritate publică, așa cum corect a reținut Tribunalul Timiș precum și faptul că pârâtul are sediul în București, Înalta Curte reține că aparține competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, sens în care va soluționa conflictul negativ de competență ivit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.